Am cumpărat un rucsac pentru fiica mea de la un târg de vechituri și am găsit acest talisman ciudat înăuntru

O mamă săracă cumpără un rucsac de copii de la un târg de vechituri și descoperă într-o gentuță mică un talisman. Ea decide să găsească proprietarul și să-l returneze, fără să știe că acest gest îi va schimba viața pentru totdeauna.

Raluca l-a întâlnit pe soțul ei, Vlad, în sistemul de plasament. Amândoi fuseseră orfani încă de mici și rapid au devenit totul unul pentru celălalt. S-au căsătorit la scurt timp după absolvirea liceului și au avut o fetiță pe nume Andreea, un an mai târziu.

Vlad lucra ca muncitor necalificat în Cluj-Napoca, iar Raluca era o mamă care stătea acasă. Soțul muncea din greu pentru familie, dar abia reușeau să se descurce. Raluca i-a sugerat lui Vlad că ar putea să lucreze ca bona part-time pentru a-l ajuta financiar, dar nu aveau altă familie pe care să o poată ruga să aibă grijă de Andreea.

Când Andreea a împlinit 6 ani, Vlad a murit subit din cauza unui infarct. Medicii au spus că muncise prea mult, iar asta i-a pus o presiune mare pe organism. Raluca nu a avut timp nici măcar să-l plângă pe soțul ei și a început să caute locuri de muncă pentru a-și întreține fiica. La câteva luni după tragedie, a găsit un loc de muncă ca chelneriță la un mic restaurant numit „La Gustul Călătorului”, nu departe de casa lor.

Într-o zi, Andreea a venit de la școală și a cerut un rucsac nou. Cel vechi avea mai multe găuri pe care Raluca le cususe cu fâșii de material, dar era momentul să-l înlocuiască.

Din păcate, în acea lună nu aveau bani suficienți, așa că Raluca a decis să meargă la un târg de vechituri pentru a cumpăra unul. A mers pe lângă tarabe și a văzut mai multe ghiozdane frumoase pe care le-ar fi dorit pentru Andreea, dar bugetul nu-i permitea și a continuat să meargă prin piață până când a dat peste un rucsac roz mic și superb.

Deși părea destul de vechi, era și foarte frumos, iar prețul era accesibil, așa că l-a cumpărat.

Ajunsă acasă, Raluca a surprins-o pe Andreea cu ghiozdanul cel nou. Fetița a fost foarte bucuroasă și a început să-și pună repede toate cărțile în noul ghiozdan, când ceva a căzut din interior. „Mami! L-ai cumpărat pentru tine?” a întrebat, ridicând o poșetă de mătase maron cu un model vechi.

„O poșetă?! Nu, nu e a mea, dragă. Unde ai găsit-o?” a întrebat Raluca.

„Era în ghiozdanul meu nou, mami. Am crezut că e a ta.”

Raluca a simțit o greutate în mână când a luat poșeta. A deschis-o și a găsit câteva monede și un talisman. Talismanul avea o culoare argintie și un model complex, iar înăuntru era o fotografie a unui cuplu și a unui copil.

Raluca a pus cu grijă conținutul pe masă și a întors ghiozdanul pentru a vedea dacă mai era ceva în el. Dintr-o dată, a căzut pe jos o etichetă parțial ruptă cu o adresă. Raluca a ridicat-o și a observat că scria o adresă.

Raluca a presupus că adresa aceasta ar putea fi a proprietarei și a decis să o returneze.

A doua zi, când a ajuns la adresa menționată, Raluca a găsit o vilă imensă care era de vânzare. A întrebat despre Alina la vecina de lângă, o femeie în vârstă pe nume doamna Dana, și a aflat că Alina murise cu câteva luni în urmă într-un accident de avion în Japonia, în timpul unei călătorii de afaceri. Soțul ei, Radu, și fiica lor, Lara, se mutaseră.

Raluca i-a spus doamnei Dana că avea ceva de returnat lui Radu și că trebuie să-l găsească. Femeia i-a dat cu amabilitate adresa nouă a acestuia.

A doua zi, Raluca a cerut o zi liberă și a luat un taxi împreună cu Andreea, hotărâtă să-l întâlnească pe Radu. Câteva ore mai târziu, a ajuns la noua adresă, iar un bărbat înalt și subțire, cam de 30 de ani, i-a deschis ușa.

„Sunteți Radu? Soțul Alinei?”

„Da, cu ce vă pot ajuta?”

„Bună, eu sunt Raluca. Am găsit o poșetă într-un ghiozdan pe care l-am cumpărat pentru fiica mea acum câteva zile. În ea era adresa soției dumneavoastră.”

„Aha, deci de acolo era!” a exclamat Radu. „Vă mulțumesc mult! Căutam peste tot. Vă rog, intrați!”

În timp ce se așezau, Radu i-a spus Ralucăi că talismanul și monedele îi aparțineau soției lui, Alina, care murise într-un accident de avion în Japonia. Poșeta și talismanul fuseseră printre lucrurile Alinei. Larei îi fusese atât de dor de mama ei, încât Radu a pus poșeta cu talismanul în ghiozdanul ei ca să-i aducă aminte de mama ei.

Cu toate acestea, când s-au mutat în, el vânduse câteva lucruri vechi și, dintr-o greșeală, ghiozdanul a ajuns să fie vândut și el, fără să-și dea seama că poșeta și talismanul erau înăuntru.

„Sunt atât de recunoscător că mi-ați returnat acest lucru. Lara a plâns zile întregi căutând acest obiect. Nu știu cum să vă mulțumesc. Larei i-a fost atât de dor de mama ei.”

„Nu trebuie să-mi mulțumiți. Eu mi-am pierdut soțul, așa că știu ce înseamnă să-ți fie dor de cineva pe care nu-l vei mai vedea niciodată. Durerile sunt mari,” a răspuns Raluca. Ea își amintea toată durerea prin care trecuseră atât ea, cât și fiica ei. Viața nu fusese niciodată atât de crudă.

Deodată, Radu, observând suferința Ralucăi și înțelegând-o ca nimeni altcineva, i-a pus mâna peste a ei. Raluca l-a privit și ceva s-a întâmplat—o scânteie, ca o energie electrică. Amândoi au simțit-o. Raluca a respirat adânc.

„Asta… asta probabil e greșit. Nu pot… nu ar trebui…” își spunea ea, retrăgându-și repede mâna și înghițind în sec.

„Eu, oricum, mă bucur că am putut ajuta, Radu,” a spus ea. Radu i-a zâmbit și Andreei.

„Și cum să vă mulțumesc, micuțo? Vrei niște biscuiți și lapte?” a întrebat Radu cu un zâmbet.

„Oh, nu, mulțumim,” a răspuns Raluca. „Nu trebuie să vă faceți niciun fel de osteneală.”

„Nu este nicio problemă,” a spus Radu, îndreptându-se spre bucătărie. „Mi-ați adus ceva ce înseamnă enorm pentru mine. E cel mai mic lucru pe care-l pot face.”

Câteva minute mai târziu, Radu s-a întors cu biscuiți și lapte pentru Andreea și două cești de ceai pentru el și Raluca. Au discutat un timp, apoi Raluca a plecat, iar curând au început să se întâlnească tot mai des. Momentele acelea au devenit o prietenie și, în timp, o poveste de dragoste.

Apoi a venit momentul. Acum trăiau împreună. Într-o zi, când Raluca s-a apropiat de casă, a văzut prin fereastră ceva uimitor. Întreaga sufragerie era plină de petale de trandafiri, cu lumânări aprinse peste tot. Radu stătea în mijloc, în genunchi, ținând un inel și așteptând la ușă, privind spre Raluca. „Oare vrea să mă ceară în căsătorie? Doamne!” s-a gândit ea, simțind o explozie de bucurie. Dar înainte să poată accepta inima și mâna lui, trebuia să facă ceva. Așa că Raluca s-a așezat pe verandă și a privit cerul.

„Bună, Vlad. Știu că mă auzi. A trecut mult timp, nu-i așa? Încă îmi e dor de tine, dragul meu. Cum râdeai tu după muncă, cum îmi strică aiurea părul. Dar după ce ai murit, m-am simțit ca și cum aș fi ofilit. Nu voiam să trăiesc, nu voiam să fiu fericită, nu voiam să mă trezesc dimineața, doar forțându-mă să respir pentru copilul nostru. Dar acum… Radu m-a readus la viață. De ce mă simt însă atât de vinovată? Vinovată că am mers mai departe? Dacă poți, dă-mi un semn, Vlad. Arată-mi că mă lași să plec, că nu ești supărat, că e în regulă să fiu fericită,” a spus ea, ștergându-și lacrimile.

Apoi s-a întâmplat ceva incredibil. O briză de toamnă a măturat brusc, ridicându-i părul și mișcându-l ușor. Raluca a zâmbit, simțind furnicături pe piele.

„Mulțumesc, Vlad. Mulțumesc,” a spus ea, luându-și rămas bun.

Acum era gata să trăiască din nou.

Ce putem învăța din această poveste?

Tot ce se întâmplă în viață are un motiv. Raluca a dat peste ghiozdanul roz la târgul de vechituri pentru că era destinată să întâlnească pe cineva care îi va schimba viața pentru totdeauna.Bunătatea se întoarce în moduri neașteptate. Raluca ar fi putut păstra monedele și talismanul pentru ea sau le-ar fi putut vinde dacă dorea. Dar nu a făcut-o. A decis să caute proprietarul și să i le returneze, iar în schimb, Dumnezeu i-a binecuvântat viața cu o familie minunată.