PSALMUL 38 Al lui David

Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.

Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.

Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.

De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.

Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.

De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om

Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.

Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,

Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.