Ai cumpărat apartamentul ăsta ca să-ți aduci rudele să stea aici Nu Atunci închide gura

— Tania, nu crezi că ajunge cu atitudinea asta negativă? Cât o să mai ții așa? – o întreba Egor, iritat, pe soția lui.— De ce „negativă” din start? Eu doar spun lucrurilor pe nume! – se miră Tania.— Pentru că ce spui tu e deja plin de venin și zgârcenie! Mai relaxează-te un pic, da? Încearcă să fii mai simplă!— Și unde ai văzut tu „venin și zgârcenie”? Eu doar am spus că sora ta nu mai are ce căuta la noi acasă. Nici în vizită, nici, Doamne ferește, să mai rămână peste noapte! M-am săturat să-i gătesc, s-o servesc și apoi să fac curat după ea!— Parcă a mâncat tot din casă și a făcut mizerie, nu? A golit tot frigiderul, ce? Mai gândește-te un pic!— Eu sunt cea care gândește, Egor! Pe când tu, fie că n-o vezi din prea multă „dragoste”, fie că pur și simplu nu-ți pasă! Încă n-am înțeles ce-i mai grav dintre astea două!— A stat doar două zile la noi, până au venit ai noștri s-o ia! Unde voiai s-o lase, pe stradă?— În primul rând, să nu-și mai piardă cheile încontinuu, Egor! În al doilea rând, hai să revenim la „ce-a mâncat și câtă mizerie a făcut”!— Hai! – zise el hotărât, că era pregătit să-și apere sora până în pânzele albe.— Chiar înainte să ne sune că vine la noi, eu făcusem cumpărături pentru toată luna. Am luat de toate, inclusiv chestii bune, să avem. Frigiderul abia se închidea! N-aveam loc nici de o oală mică, dar tot am reușit să fac o budincă la cuptor și totul încăpea. Uite, deschidem frigiderul acum…

Tania se duse demonstrativ la frigider și îi deschise ușa.

— Nu mai e aproape nimic din ce-am cumpărat! Nici salam, nici brânză! Din budinca aia a rămas doar ce-am apucat noi să mâncăm în alea două zile! Și dacă ai uitat, Irina refuza de fiecare dată să mănânce cu noi! De ce, mă întreb? Poate pentru că era deja plină cu toate prostiile băgate pe furiș?— Hai, măi, las-o…— Nu am terminat, Egor! – îl întrerupse Tania, hotărâtă. – Treci cu mine! – deschise două dulapuri, unul cu dulciuri, altul cu chestii diverse. – Aici au rămas doar niște caramele și niște biscuiți de ovăz. Și aici doar niște nuci! Ție ți se pare normal?! Iar în sufragerie, unde a dormit ea, am strâns din spatele canapelei atâtea ambalaje de la ce-am cumpărat eu, că m-am simțit ca-ntr-o altă dimensiune!— Tania, dar ea doar…— Ce „doar”?! Nu-i dau de mâncare acasă?! Vine la noi ca la all inclusive o dată pe lună! Și da, e o regulă – fix când părinții tăi se duc la bunică-ta! Și eu am impresia că nu-și pierde niciun fel de chei – le are pe toate, doar zice așa, să dea bine!— Gata! Am înțeles!!! – o întrerupse Egor, sătul. – Ce vrei acum, să mă duc la mama și să-i cer bani pentru mâncare?— Sincer? N-aș avea nimic împotrivă! Că eu am dat vreo douăzeci și cinci de mii pe toate alea! Să nu fiu nevoită să mă duc de zece ori pe lună la magazin, ci doar să iau lapte, ouă și pâine! Atât! Și sincer, nici mie nu-mi convine toată treaba asta! Și se repetă constant! Doar că acum, Irina nici măcar n-a făcut curat după ea!— Bine! Îi zic azi mamei să-ți transfere banii! – zise Egor nervos, doar ca să scape și să meargă în sfârșit la calculator.— Nu e vorba doar de bani! Mă enervează comportamentul ăsta de nesimțită! Așa că gata, sora ta să doarmă pe unde vrea, data viitoare! Spune-i clar – fie nu-și mai pierde cheile, fie n-are ce căuta la noi! Nici măcar în vizită! Că și atunci intră ca acasă și primul lucru pe care-l face e să verifice frigiderul!— Am înțeles! Gata? Pot pleca? Că deja m-ai terminat cu vorbele tale! Prea te agiți din orice! Mai bine ai fi mai bună, mai ales cu familia!— Familie?! Ce? – se miră Tania. – Mie nu-mi e nimic! E doar o puștoaică de 15 ani, tupeistă și enervantă! Și cât despre zgârcenie… data viitoare mergem împreună la cumpărături și plătești tu tot! După aia să mai comentezi despre „mărunțișuri”! Ai înțeles?!— Cum zici! Nu-mi e greu! Gata? Sunt liber? Pot merge să-mi văd de ale mele?— Du-te unde vrei, Egor! – îl alungă Tania cu un gest. – Da’ ține minte: sora ta NU MAI…— Am înțeles, am înțeles! – zise Egor doar ca s-o facă să tacă. – Vedem mai târziu, că acum n-am chef de toate prostiile astea…

A doua zi, Egor și-a sunat mama și i-a spus că Irina nu mai e binevenită la ei acasă, din cauza soției. N-a intrat în detalii despre cum s-a comportat Irușa și ce a făcut ca să ajungă la o asemenea reacție din partea Taniei, ci doar a spus că, după spusele soției, Irina vine la ei doar ca să mănânce tot. N-a pomenit nimic de bani, a vrut să rezolve el problema, dacă se poate. Poate Tania o să uite de asta…

Și chiar așa a fost. Tania chiar a uitat repede. A mers cu Egor la cumpărături, el a plătit tot ce mâncase sora lui, și s-a închis subiectul. Egor, normal, s-a mirat de sumă, dar a tăcut, doar ca nevasta să nu-l mai bată la cap.

O lună mai târziu, când părinții lui Egor se pregăteau din nou să meargă la bunica lui, mama lui i-a dat un telefon:

— Auzi, nu o luați pe Irușa la voi vreo săptămână, poate și mai mult? Că vrem să stăm mai mult la bunica, avem multe de făcut pe-acolo… și și cu moștenirea e ceva de rezolvat… că doar o știi cum e, nu?

— Păi bine că-mi dai misiuni așa grele, mamă… – oftează Egor. – Ți-am zis deja că Tania nu mai vrea să o vadă pe micuța…

— Egor! – izbucni mama lui. – Pune-ți femeia la punct! Ia-o de păr și explică-i cum stă treaba! Ce-i asta, că „nu vrea”, „n-are voie”? Irina mi-a zis că tot ce mi-ai povestit data trecută sunt minciuni! Că n-a mâncat nimic, că s-a și jenat să mănânce cu voi! Înseamnă că nevastă-ta a exagerat tot!

— Mamă, dar eu ce să fac? Vrei să-mi stric iar relația acasă? La cât e de nervoasă Tania, mai lipsește să-mi interzică și mie să mai intru în casă! Mă pui la zid așa…

— Ești bărbat sau ce? Arată-i cine-i stăpân în casă! Ce tot o ții după toanele ei? Voi sunteți familie!

— Aha… și dacă fac ce zici, vine frate-su peste o oră și-mi arată el ce și cum… Știi bine că e antrenor de box. N-are treabă, da’ eu când îl văd parcă aș fugi sub pat…

— Ți-am spus eu demult că nu e treabă bună cu familia asta a ei, dar tu nu și nu, că ești „îndrăgostit”! Știu eu cum e cu îndrăgosteala asta când nu gândești cu capul de sus! Și taică-tu era să mă lase odată, da’ i-am arătat eu repede cine-i șeful! Așa că fă și tu la fel! Dacă nu cu forța, măcar cu vorba!

— Bine, bine… mă gândesc la ceva… – zise Egor, supărat. – Când plecați?

— Poimâine!

— Atunci aduceți-o pe Irina cu bagaje și vedem noi ce facem!

— Așa da! Ăsta-i fiul meu! Nu ăla plângăcios de la începutul conversației! – lăudă mama lui. – Așa să-i spui și nevestei! Fapt împlinit, nu telenovele!— Bine, mamă.— Gata! Ne vedem poimâine pe la șapte dimineața! Pa!— Pa…

Egor știa că nu va fi așa ușor să o convingă pe Tania cum fusese cu mama lui. Știa că soția lui nu e genul care se lasă intimidată și, la nevoie, îl poate pune la colț fără ajutorul fratelui ei. Acesta venea rar, fiind foarte ocupat, dar ori de câte ori se întâlnea cu el, Egor parcă s-ar fi ascuns undeva… Deși bărbatul nu-i făcuse niciodată nimic rău.

Ajuns acasă, Egor voia să discute cu Tania, dar ea nu era încă venită de la muncă. Ciudat, că de obicei ajungea înaintea lui, cu o jumătate de oră. Așa că el, în așteptare, a mâncat ceva și s-a pus la calculator, ca de obicei când era singur acasă.

Se pare că Tania fusese la fratele ei – exact cel care îl băga în sperieți pe Egor – și de aceea el n-a avut curaj să-i spună nimic în seara aia despre vizita de o săptămână a „dragei” lui surioare.

Dar a doua seară nu mai putea amâna discuția. Trebuia să-i spună.

— Ce planuri ai mâine? – o întreabă, încercând să pară degajat.— În primul rând, să dorm, că am avut o săptămână grea. După aia fac ordine prin casă și mă duc la cumpărături! De ce? Ai vreo idee? – se miră ea.— Da… doar că nu prea o să putem dormi…— Poftim?! Din ce motiv?! – zise ea, deja iritată.— Părinții mei o să vină dimineață la noi…— Și de ce tocmai dimineață? Nu pot veni la prânz? Sau chiar poimâine, după ce termin ce am de făcut?— Pleacă la bunica și trec pe la noi înainte…

Tania deja înțelesese unde duce toată conversația. Știa că, de obicei, când părinții lui pleacă, Irina „pierde” iar cheile și vine să stea la ei, să mănânce tot și să lase haos în urmă.

— Nu! – spuse clar și apăsat.— Ce „nu”? Părinții mei n-au voie nici să vină, acum? Ai luat-o razna…— Nu – la ce urmează după vizita lor! Știu ce urmează! Și sora ta NU va sta aici nici măcar o zi, darămite două!— O săptămână…— CEEE?! O săptămână?! – ridică vocea Tania, șocată. – Ce glumă e asta?!— I-am promis mamei că o primim pe Irina! Așa că nu mai țipa, nu mai fă crize, și…— A cumpărat tu apartamentul ăsta ca să-ți aduci rudele aici să stea? NU! Atunci închide gura!!!

Era pentru prima dată în toți cei doi ani și jumătate de căsnicie când Tania a pomenit de faptul că apartamentul era al ei. Că ea singură muncise pentru el și-l cumpărase. Fratele ei o ajutase, da, dar asta nu conta acum. Oricum ai lua-o, ea era proprietara.

— Aha, deci așa o dai acum?! Îmi arunci cu „apartamentul” în față?! Ce urmează, mă și dai afară pentru că am o soră?!— Știi ceva? Nu-i o idee chiar rea! Nu te dau afară, dar du-te și stai la părinții tăi cât timp sunt plecați, așa o și supraveghezi pe scumpa ta soră, dacă tot n-a învățat până la 15 ani ce înseamnă să fii independentă!— E un copil! Ce independență vrei de la ea?! – răbufni Egor.— Eu la 15 ani lucram deja în weekenduri și în vacanțe! Așa că nu mai e deloc copil, și dacă tu nu vezi asta, atunci problema nu-i la mine. Deci gata, am spus! Vrei s-o păzești? Du-te tu la ea! Dar la mine în casă, repet, nu are ce căuta! Nici măcar în vizită! Mai ales dacă nici măcar nu e în stare să dea cu mopul după ea!— Aha, dar frățiorul tău, când vine, nu face curat după el, nu? Dar ăla poate orice, nu? Că doar E APARTAMENTUL TĂU! – zise Egor cu ironie.— Sashka vine, bea o cană de ceai și pleacă. N-a rămas niciodată mai mult de o oră, n-a mâncat nimic din proviziile pe o lună și n-a făcut mizerie!— Da, sigur… Zi ce vrei! Am înțeles ideea! Deci la tine pot veni doar cei care-ți plac, da? Ai tăi, nu și ai mei!— Păi frate-meu vine când nici nu ești tu acasă, Egor! – zise Tania, deja la limită cu răbdarea.— Așa deci?! – ridică și el vocea.— Așa!!! Uite care-i treaba: când o să ai tu apartamentul tău, poți să aduci la tine pe toți ai tăi, din toată țara, dacă vrei! Dar aici – NU AU CE CĂUTA!!!

— Bine… în regulă!

Egor s-a simțit jignit și s-a dus să-și strângă lucrurile. Tania se uita la el ca la un copil răsfățat. Era ridicol. Se purta de parcă, dacă se supără și pleacă, ea o să se roage de el să rămână. Dar Tania doar se calmase puțin și, în sinea ei, începea să râdă de cât de penibil se comporta bărbatul ei.

După vreo oră, Egor își strânsese tot ce-a putut și a plecat fără măcar să-și ia rămas bun. Ba chiar a lăsat și cheile apartamentului pe masă. Tania n-a observat imediat, dar când le-a văzut, nici măcar n-a clipit, nici nu s-a gândit să-l sune.

„Dacă vrea să se întoarcă – sună el. Dacă nu – atunci să stea liniștit cu familia lui de profitori! M-am săturat!” – gândi ea, enervată.

Egor n-a mai dat niciun semn patru luni. A așteptat să-l sune soția lui și să-l roage să se întoarcă. Dar asta nu s-a întâmplat. Atunci i-a dat el telefon, întrebând-o dacă nu cumva i-a fost dor de el.

A aflat că ea depusese cerere de divorț cu trei zile în urmă.

După aceea, Egor a căzut într-o depresie serioasă. Mai întâi s-a certat rău cu familia, apoi și-a cerut iertare, pentru că n-avea unde locui. Nici bani de chirie n-avea, căci nu știa să economisească niciodată – ce prindea, cheltuia imediat.

Și așa a rămas la părinți. Că de soț bun n-a fost în stare să fie… și nici să înțeleagă ce înseamnă, cu adevărat, să ai priorități într-o căsnicie.