Continuarea

Am strâns pumnii și am inspirat adânc. Simțeam cum sângele îmi fierbe în vene.

— Să așteptăm? — am repetat cu un zâmbet amar. — Să așteptăm CE, mamă dragă? Să creștem un alt taur? Poate vrei să mai așteptăm încă un an și jumătate, să muncim din nou gratis, iar apoi să vină fratele soțului și să ia totul?

Soacra a înghițit în sec. Fața ei, care deja începuse să capete o nuanță verzuie, acum părea complet înghețată.

— Eu… eu doar am crezut că… — a bâiguit ea.

— Că nu vom observa? — am continuat eu. — Că o să înghițim asta, așa cum am înghițit toate celelalte minciuni?

Andrei, soțul meu, care de obicei evita conflictele, a făcut un pas înainte și a vorbit pe un ton rece:

— Mamă, am muncit pentru acest taur. Am cheltuit bani. Am renunțat la concediu. Și tu ai decis că nu merităm nimic?

Soacra și-a îndreptat umerii și a încercat să își recapete stăpânirea de sine.

— Dar e fratele tău mai mare! El are mai mulți copii! Are nevoie de carne mai mult decât voi!

Am izbucnit în râs, dar nu era un râs vesel.

— Așa deci? Atunci să-ți spun ceva, mamă! Dacă el are nevoie de carne, poate data viitoare să-și crească singur taurul! Noi ne luăm banii pe care i-am investit!

Ochii soacrei s-au mărit.

— Cum adică bani?!

— Exact așa cum ai auzit, am spus eu hotărâtă. — Vrei să fim fraieri de fiecare dată? Să muncim pentru alții? Nu, draga mea! Ori ne dai partea noastră, ori ne dai banii pe care i-am cheltuit!

Soacra a început să se bâlbâie, căutând o scuză, dar Andrei și-a scos telefonul și a spus calm:

— Atunci hai să-l sunăm pe fratele meu. Să vedem ce are de spus.

Soacra a devenit MOV. Și apoi… apoi a început scandalul adevărat!