Soțul a plecat în vacanță cu amanta dar soția știa deja Un asemenea șoc nu-l aștepta

În centrul poveștii noastre de viață de astăzi se află relațiile familiale complicate, care, la un moment dat, se transformă în trădare și viclenie. Personajul principal, Valera, se pregătește pentru o vacanță mult așteptată în străinătate alături de amantă. Și este absolut convins că secretele lui sunt bine ascunse de soție. Totuși, în spatele calmului aparent al soției sale, Kira, se ascund de fapt suspiciuni și un plan minuțios de răzbunare. Obosită de mult timp de minciuni și înșelăciuni din partea soțului, ea decide să preia controlul situației. Jocul de spion, pe care Kira l-a dus vreme îndelungată, se apropie acum de linia de sosire, promițând să spulbere iluzia fericirii familiale. Cine va învinge în acest joc de spionaj – soția naivă și aparent prostuță sau soțul încrezător și autosuficient?

Astăzi, Valera era în culmea fericirii. În sfârșit, putea petrece o săptămână întreagă alături de iubita sa, Liudmila. Nu mai era nevoie să se ascundă prin apartamente închiriate, să-și scrie în secret, ca niște adolescenți, și să se prefacă la muncă că între ei există doar relații profesionale.

În mașina lui se afla deja un bilet pentru două persoane în Egipt, cheia mult dorită către vacanța cu femeia pe care o iubea. Iar în geanta de umăr avea pregătit un document fals pentru soție – „Ordin de deplasare la Minsk”, unde chipurile urma să se ocupe de achiziționarea de echipamente noi pentru firmă. Seara, Valera s-a întors acasă ca de obicei.

A sărutat-o pe soția lui, Kira, a verificat caietul de teme al fiicei și, fără să-și trădeze vreo clipă emoția, a luat cina în familie, ba chiar cu un apetit remarcabil. Totul mergea conform planului, fiecare detaliu fusese gândit cu atenție. Înainte de culcare, îmbrățișându-și soția, a spus într-o doară: „Mâine plec pentru o săptămână. O să-ți fie dor de mine?” „Desigur că o să-mi fie”, a răspuns Kira, suprimând umbra ușoară de suspiciune care, din când în când, îi revenea în gânduri. „Și unde mergi de data asta?”, a întrebat ea cu blândețe, deși știa foarte bine că răspunsul va fi unul standard. „Nu prea departe, la Minsk”, a răspuns Valera cu indiferență.

Firma a decis să-și actualizeze echipamentele, așa că trebuie să plece. Kira bănuia de mult că soțul ei are o amantă, dar nu avea nicio dovadă. Toate bănuielile ei rămâneau doar niște senzații vagi.

Îi observa atent comportamentul, căuta cele mai mici semne de infidelitate, dar de fiecare dată el reușea să ascundă bine urmele. Valera era precaut, iar ea înțelegea că nu va fi deloc ușor să-l demaște. Totuși, intuiția ei feminină îi spunea că ceva nu este în regulă cu această poveste despre deplasarea la Minsk.

Pentru Kira, toate acestea deveniseră de mult timp un fel de joc de spionaj – un joc în care aduna bucăți de informații, conturând treptat o imagine de ansamblu. La început, erau doar indicii indirecte: delegații neașteptate, apeluri telefonice ciudate sau comportamentul brusc schimbat al soțului. Dar astăzi, în sfârșit, găsise ceva care indica în mod direct infidelitatea lui.

Târziu în noapte, când Valera dormea adânc, Kira a coborât, așa cum îi intrase în obișnuință, în garaj pentru a inspecta mașina și lucrurile soțului. Și iată că, în cele din urmă, norocul i-a surâs! A găsit biletul de vacanță, pe care, negru pe alb, erau scrise două nume – Ivanov Valerii Ivanovici și Krasnova Liudmila Viktorovna. Dovada trădării era în mâinile ei, iar totul devenise clar.

Valera făcuse o greșeală gravă, lăsând un document atât de important la vedere. Dimineața, când soțul se pregătea deja de plecarea în „delegație”, Kira doar a zâmbit ușor în sinea ei, abia stăpânindu-și sarcasmul. Minciuna lui obișnuită părea acum ridicolă și caraghioasă.

„Și ce aveți de gând să schimbați acolo, la fabrică?” – întrebă ea cu o ușoară urmă de iritare, privind spre soț. „Deschidem un nou atelier”, răspunse Valera nepăsător. „Acum o să imprimăm tot felul de imagini pe tricouri. Îți dai seama? Îmi fac unul cu poza ta și îl port ca să fii mereu cu mine.” „Așa, așa”, răspunse reținut Kira, deși în interior era pe punctul să izbucnească în râs. „Să poarte el poza mea, nemernicul”, gândea ea.

În mintea ei se conturase deja un plan clar de răzbunare și acum știa sigur că în curând va veni sfârșitul tuturor acestor „deplasări”. Valera era proprietarul unei agenții de publicitate mari și călătorea des prin țară pentru afaceri. Delegațiile deveniseră parte din viața lui, iar pentru Kira – un motiv constant de suspiciune.

În ultima vreme, nu era acasă mai mult de trei ori pe săptămână. Deși afacerea aducea bani buni și familiei nu-i lipsea nimic, Kira înțelesese de mult că niciun ban nu poate compensa minciuna și trădarea. Până acum, singurul lucru care o oprise din a cere divorțul fusese confortul financiar, dar acum vedea limpede că răbdarea ajunsese la capăt.

Era timpul să pună capăt acestei vieți duble. Planul de răzbunare care i se cocea în minte promitea nu doar să răspundă infidelității lui, ci să fie un adevărat dezastru pentru Valera. De mult timp Kira se gândea și ea să-și găsească un amant, dar se abținea de fiecare dată.

Motivul era contractul prenupțial pe care îl semnaseră înainte de nuntă. Acest document, redactat de avocatul Ivan, un vechi prieten de-al lui Valera, conținea un mic paragraf care stipula că, dacă unul dintre soți era prins că înșală, pierdea tot ce acumulaseră împreună în caz de divorț. Cu zece ani în urmă, fiind o naivă îndrăgostită, Kira semnase contractul fără să se gândească la consecințe.

Dar Valera fusese deja atunci viclean și calculat. Știa foarte bine că acel contract l-ar putea avantaja în viitor. Și doar insistența părinților Kirei, care îl ajutaseră cu bani pentru dezvoltarea afacerii, l-a determinat să accepte acele condiții.

Tocmai acest document era acum ceea ce ținea căsnicia lor departe de prăbușirea finală. Divorțul ar fi însemnat pentru Kira pierderea a tot – casa, afacerea, banii, tot ceea ce construiseră împreună în toți acești ani. Dar îl mai iubea oare pe Valera? Chiar și Kira nu mai putea răspunde la această întrebare.

Poate, cu mult timp în urmă, la începutul relației lor, simțise ceva pentru el. Dar atunci era mai mult atrasă de ideea de a scăpa de sub aripa părinților, de a rămâne însărcinată și, în sfârșit, de a începe o viață nouă. Fetița lor, Svetlana, era singura rază de lumină din toată această poveste. Adevărul este că Valera își adora fiica, o răsfăța și o proteja cu toată ființa.

Era un tată grijuliu și atent. Iar Svetlana era bucuria lui cea mai mare în viață. Însă relația cu Kira începuse treptat să se stingă.

Tânăra frumoasă care fusese odinioară o comoară pentru Valera devenise acum doar o parte plictisitoare din viața lui. În tinerețe, ea fusese pentru el ca o jucărie prețioasă: o siluetă suplă de fotomodel, trăsături fine ale feței, ochi albaștri expresivi. Îi plăcea s-o ia cu el la evenimente mondene, mândru de privirile admirative ale celor din jur.

Dar, cu timpul, această admirație s-a transformat în indiferență. Și iată că Valera, de mult timp sătul de rutina casnică și monotonie, a găsit consolare în alte femei. Iar una dintre ele a fost Liudmila.

Iar Kira, observând cum căsnicia lor se destramă, încerca să salveze aparențele și liniștea în casă. Pentru fiica lor. Însă acum, cu acel bilet de vacanță pentru doi găsit, în mintea ei începea treptat să prindă contur un plan de evadare din această capcană, fără să piardă totul.

Valera a iubit mereu să fie în centrul atenției. Avea nevoie ca oamenii din jur să-l admire, iar asta îi hrănea ego-ul. Purta haine stridente, la modă, care atrăgeau priviri, și chiar își cumpărase o mașină sport scumpă, care striga despre statutul lui.

Se înconjura cu oameni de același calibru: de succes, bogați și influenți. Dar dacă cineva nu se ridica la standardele sale, nu ezita să umilească acea persoană, subliniindu-și astfel superioritatea socială și financiară. Cu toate acestea, Valera chiar muncea mult, investind suflet și energie în dezvoltarea afacerii.

Agenția lui de publicitate prospera, iar numărul de clienți creștea de la an la an. Una dintre piesele-cheie în toată această poveste era Liudmila, secretara sa personală. Valera o angajase în urmă cu cinci ani, și alegerea fusese făcută mai degrabă datorită aspectului ei, decât a calităților profesionale.

Din punct de vedere profesional, era destul de mediocră, dar asta nu o deranja deloc. Liudmila avea ceva care compensa orice lipsă în competență: lipsa totală a principiilor morale. Pentru bani, era dispusă să facă multe, iar Valera observase repede acest lucru și îl folosise în avantajul său.

Cu ajutorul ei, compania obținuse mai multe contracte importante. Cum anume le obținea Liudmila, Valera nu știa, dar bănuia destul de bine. Era genul de femeie care obținea mereu ceea ce își dorea.

Cu înfățișarea ei aprinsă de brunetă, cu un ușor bronz mediteranean, Liudmila semăna cu o frumusețe mulatră din filmele de la Hollywood. Știa cum să înnebunească bărbații și nu se sfia să-și folosească farmecul în interes propriu. Datorită acestui fapt, era cea mai bine plătită angajată din firma lui Valera.

Nu o deranja deloc că el era căsătorit și avea o fiică. Dar Liudmila nu aspira la locul Kirei – prețuia mai presus de orice propria libertate. Nu voia să se lege prin căsătorie sau obligații.

Totuși, într-un fel, era loială lui Valera. Cândva, el îi salvase mama, plătind o operație de urgență, pentru care Liudmila nu avea bani. Asta a lăsat o amprentă profundă în atitudinea ei față de el.

Poate chiar îl iubea, într-un mod al ei – nu ca bărbat, ci ca șef căruia îi era recunoscătoare. Iar acum, când vacanța lor în Egipt era atât de aproape, Liudmila era în culmea fericirii. Visase de mult să evadeze undeva în străinătate, unde să uite de grijile cotidiene și să se bucure de lux.

Valera devenise pentru ea biletul de acces într-o lume în care putea obține totul, imediat. În ciuda ambiției și dragostei pentru opulență, Liudmila rămânea alături de Valera. Doar atașamentul ei personal față de el o împiedica să plece la cineva cu resurse financiare mai mari.

De fapt, într-o oarecare măsură, tocmai datorită ei averea lui Valera crescuse rapid. Liudmila știa cum să manipuleze situațiile și să încheie contracte avantajoase, ceea ce o făcea o piesă importantă a succesului său. Dimineața, cu valiza pregătită din timp, Liudmila a chemat un taxi și a plecat spre aeroport, unde trebuia deja să o aștepte Valera.

Era nerăbdătoare pentru vacanța lor, care promitea să fie intensă și plină de momente de neuitat. Plănuiau să petreacă o săptămână de vis, departe de toate problemele. Între timp, Valera, sărutându-și soția de rămas bun, era într-o stare de spirit excelentă.

Anticipând o săptămână de plăceri alături de Liudmila, era convins că totul decurge conform planului. Totuși, ceva în comportamentul Kirei de data asta l-a pus pe gânduri. Astăzi i s-a părut rece și distantă, în locul obișnuitului „să ai o zi frumoasă, dragul meu”.

Ea doar a tăcut, conducându-l cu o privire ciudată, aproape suspicioasă. Asta l-a deranjat puțin pe Valera, dar a alungat repede gândul. Considerând că e doar închipuirea lui, Valera nu bănuia că Kira era conștientă de infidelitatea lui de multă vreme.

Acum avea dovezi reale. Și, în sufletul ei, era pregătită pentru acțiuni decisive. Fiind jurnalist de profesie, Kira fusese mereu capabilă să sape mai adânc și să caute adevărul.

Acum, instinctele îi spuneau că momentul adevărului se apropie. Totuși, pentru ea, această meserie nu fusese niciodată o sursă de venit. Soțul o întreținea pe ea și familia, așa că jurnalismul era pentru Kira mai mult o pasiune personală.

Era colaborator extern la una dintre revistele de modă, iar deși publica doar ocazional, acest lucru îi oferea un sentiment de libertate personală și importanță. Munca de jurnalist aducea culoare în viața ei și îi dădea ocazia să se simtă utilă.

Se ocupa de ceva ce îi plăcea cu adevărat. Pentru ea, nu era doar o meserie, ci un mod de exprimare, o provocare adresată societății și sieși. Kira știa că o așteaptă o încercare grea. Dar era pregătită pentru ea. În mintea ei se construia deja un plan întreg, iar Valera nici nu bănuia că această „delegație perfectă” ar putea fi începutul sfârșitului.

Când Valerii a plecat, lăsând-o singură pe Kira, sufletul ei s-a umplut de furie și dezamăgire.

De mult nu mai simțea nimic real pentru el, iar excursia în Egipt cu amanta fusese picătura care a umplut paharul. Totuși, răzbunarea pe care o plănuia cu atâta grijă nu era un impuls de moment. Era un plan elaborat în detaliu, pe care era hotărâtă să-l pună în aplicare.

Unul dintre elementele-cheie ale planului era Ivan, un vechi prieten al lui Valera, care de ceva timp îi purta pică profundă. Ivan și Valera crescuseră împreună, iar prietenia lor părea cândva indestructibilă. Dar, de când Valera devenise un om de afaceri de succes și bogat, relațiile dintre ei începuseră să se degradeze.

Ivan, avocat de meserie, trecea printr-o perioadă dificilă. După ce pierduse câteva procese la rând, se confrunta cu probleme financiare, iar când a avut nevoie urgentă de bani pentru chiria biroului, a apelat la Valera pentru ajutor. Însă Valera i-a refuzat cererea cu un cinism evident, spunând că toți banii sunt investiți în afacere și că nu-și poate permite să-i irosească pe asemenea prostii.

Vorbele lui au fost rostite cu atâta aroganță și dispreț, încât Ivan s-a abținut cu greu să nu-l lovească pe fostul prieten. Dar s-a întors și a plecat, fără să-i mai strângă mâna de rămas-bun. Supărarea pe Valera i-a rămas adânc înrădăcinată în suflet.

Kira era de multă vreme în relații apropiate cu Ivan, iar în ultimele luni legătura lor devenise și mai strânsă. Știa despre conflictele dintre el și Valera, iar acest lucru devenise un element important în planul ei de răzbunare. Ivan era omul care cunoștea toate punctele slabe ale lui Valera, atât în viața personală, cât și în afaceri.

Kira își dorea de ceva timp să discute cu el cum ar putea întoarce situația în favoarea ei. Înțelesese că, cu ajutorul lui, ar putea nu doar să distrugă falsa imagine de prosperitate a lui Valera, ci și să iasă din căsnicie fără a pierde nimic din bunurile dobândite împreună. Acum, când Valera era plecat departe, planul de răzbunare al Kirei începea să se pună în aplicare.

Știa foarte bine că Valera o înșela nu pentru prima dată, dar excursia cu Liudmila fusese catalizatorul care grăbise decizia ei. Valera singur crease toate condițiile pentru răzbunarea ei, iar Kira nu avea de gând să piardă această ocazie. Așa că, după ce și-a condus soțul în „delegație” și și-a trimis fiica, pe Svetlana, la școală, a pus mâna pe telefon, iar primul apel a fost către Ivan.

— Salut, Vanea! — începu ea fără prea multe formalități. — Mai vrei să te răzbuni pe Valera pentru acea umilință?

— Cum să nu! Încă-l văd în fața ochilor cu fața aia lui obraznică! — răspunse Ivan, fără să-și ascundă iritarea.

— Perfect! Atunci scoate contractul nostru prenupțial și pregătește actele de divorț.

— Ce, deja ai motiv? — întrebă Ivan cu interes.

— În curând o să am. Tocmai a plecat azi în vacanță cu amanta.

— Ok, Kira. Dar știi bine că fără dovezi clare nu pot face mare lucru…

— Dovezile vor veni. Nu-ți face griji! — spuse Kira cu încredere.

— Atunci aștept cu nerăbdare! — răspunse Ivan, simțind că urmează ceva interesant.

Imediat după ce Ivan a închis, Kira a făcut următorul pas. A sunat un fotograf cunoscut de la revista unde lucra ocazional.

— Salut, Arturică! Ce zici de o vacanță de trei zile, gratis, la Marea Roșie? — întrebă ea cu un zâmbet șiret.

— Salut, Kira! Sună tentant! — răspunse Artur, interesat. — Dar, după tonul tău, bănuiesc că nu e chiar fără motiv?

— Desigur că nu. O să fie și ceva muncă. Fix pe profilul tău! — îi explică ea.

— Eu sunt mereu gata! — spuse Artur cu entuziasm.

— Îți dau numele hotelului în care va sta soțul meu. Și nu va fi singur, dacă înțelegi ce vreau să spun. Am nevoie de fotografii și, dacă se poate, cât mai picante.

— Nicio problemă! — acceptă Artur fără ezitare.

— Și mi le trimiți pe e-mail?

— Eh, știi cum e. Asta deja intră la tarif, Kira! — râse el.

Totul mergea conform planului. Kira zâmbi doar.

Nu mai rămăsese decât să aștepte, iar așteptarea nu a dezamăgit-o pe Kira. Două zile mai târziu, pe adresa ei de e-mail au sosit fotografiile pe care le aștepta de atât de mult timp. Soțul ei, Valera, era surprins în imagini sărutând-o pasional pe Liudmila.

În alte fotografii, cei doi stăteau într-un bar, zâmbind larg și bucurându-se vădit de compania celuilalt. Kira primise un întreg set de astfel de imagini. „Mai mult decât suficiente dovezi ale infidelității.”

Fără să piardă timp, le-a trimis imediat lui Ivan. „Vanea, ce zici de compromisul ăsta? E bun?” – întrebă ea cu o siguranță rece. „Mai mult decât bun,” răspunse Ivan, mulțumit de rezultat.

„Conform contractului vostru prenupțial, imediat după divorț vei deveni proprietara firmei lui Valera și a tuturor activelor lui, inclusiv a mașinii. Depune imediat cererea de divorț și foarte curând totul va fi al tău. Eu mă voi ocupa ca totul să meargă rapid și lin.” Kira era vizibil satisfăcută. Totul mergea conform planului. Valera nu bănui nimic și se bucura de vacanță alături de Liudmila.

Marea, discotecile, plimbările de seară și nopțile pline de pasiune – toate acestea le dădeau senzația de paradis. Se relaxaseră complet și uitaseră de toate problemele.

Dar toate lucrurile bune au un sfârșit. Ziua următoare vacanța lor urma să se încheie, iar Valera începuse deja să revină cu gândul la realitate. Când, brusc, telefonul lui a vibrat, și a primit un mesaj care l-a făcut să încremenească.

Mesajul conținea o frază scurtă: „În legătură cu iminentul divorț, toate activele dumneavoastră au fost înghețate.” Valera a privit nedumerit ecranul telefonului, fără să știe ce să spună. Îi era greu să creadă ce se întâmplă.

Lumea lui părea că se prăbușește într-o clipă. Liudmila, observând expresia încordată a feței lui, s-a uitat repede peste umărul lui. „Ce e, dragule?” – întrebă ea, văzând mesajul.

„Vicleșugurile nevestei mele,” mârâi Valera, realizând în sfârșit ce se întâmplase. Și atunci gândurile i-au zburat la acel contract prenupțial, pe care îl semnase cu ani în urmă, fără să-i acorde prea multă importanță. Doamne, soția lui prostuță.

L-a jucat. Acum Valera înțelese că la întoarcerea acasă nu-l aștepta doar o discuție neplăcută. Viața lui se schimba fulgerător, iar problemele abia începeau.

Când s-a întors acasă, primul lucru pe care l-a văzut au fost fotografiile din vacanță, aranjate în evantai pe măsuța de cafea. Soția lui stătea pe canapea, privind cu atenție pozele. În mâna ei era o fotografie în care el o săruta pasional pe Liudmila, pe fundalul unor palmieri luxurianți.

Valera a înțeles că totul fusese descoperit, iar un val de panică l-a cuprins. „Bună, draga mea,” spuse el intrând în cameră, încercând să-și păstreze tonul obișnuit. „Bună.

Cum e cu noul echipament? Funcționează deja?” – întrebă Kira impasibilă, fără să-și ridice privirea din fotografie. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Valera simți că nu mai are rost să mintă. Oftă greu și, strângându-și gândurile, spuse: „Iartă-mă, am greșit.

Te-am mințit.” A fost tot ce a putut rosti. Vocea îi era slabă și nu mai avea nimic din siguranța de altădată.

„Hai, lasă,” răspunse calm Kira, punând fotografia jos și privind direct în ochii lui. „Nu sunt supărată. Și știi de ce? Pentru că acum eu sunt stăpâna propriei mele vieți.

Iar tu – ești din nou un nimeni.” Valera simți cum lumea lui se prăbușește sub greutatea cuvintelor ei. Obișnuit să fie mereu deasupra, se trezea acum în postura unui învins.

„Apropo, dragule,” adăugă Kira. Tonul ei devenise și mai rece. „După divorț, o vei putea vedea pe fiica ta doar în weekenduri.

I-am spus deja despre trădarea ta. Și știi ce? Nici ea nu prea vrea să te vadă.” Aceste ultime cuvinte l-au lovit pe Valera cel mai tare.

Pentru că o adora pe fiica lui, Svetlana. Și gândul că ea s-ar putea întoarce împotriva lui era pur și simplu insuportabil. Valera înțelese că viața lui nu va mai fi niciodată la fel.

Când toate cărțile au fost date pe față, Valera a recunoscut că jocul său de spionaj, atât de minuțios planificat, s-a întors împotriva lui. Iluzia controlului s-a destrămat ca un castel de cărți. În timp ce el se bucura de aventurile romantice, Kira își punea în aplicare planul cu măiestria unui strateg viclean.

Răzbunarea soției a venit pe neașteptate, dar implacabil, făcându-l pe soț să înțeleagă că fusese doar un pion în jocul altcuiva. Kira, rece și sigură pe ea, obținuse exact ce voia. Și chiar mai mult – ocazia de a pune punctul final în propriile condiții.

Adevărat se spune că nu trebuie să te grăbești cu răzbunarea. Pentru că răzbunarea e un fel de mâncare care se servește rece.