Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit 73 de ani iar colegii nu l-au uitat. Filmul crimei care a îngrozit România. Artistul a fost ucis exact ca mama lui

Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit 73 de ani pe 15 decembrie 2024, dacă destinul nu i-ar fi fost curmat brutal în ziua fatidică de 29 noiembrie 1993. Cântăreț, compozitor, dirijor, conducător al celebrului grup SONG și realizator de emisiuni tv, Ioan Luchian Mihalea face parte din rândul vedetelor cu destin tragic, alături de Mihaela Runceanu, Mădălina Manole, Mălina Olinescu și Laura Stoica.

Ioan Luchian Mihalea a fost comemorat pe 15 decembrie, în ziua în care ar fi împlinit 73 de ani. Pe pagina de Facebook a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” au fost publicate imagini de colecție, din tinerețea artistului, dar și următorul text:

„Ioan Luchian Mihaela, Oanţă, cum era alintat de apropiaţi, a rămas de mic fără părinţi, fiind crescut de o mamă adoptivă. La începutul anilor ’70, se alătură grupului studențesc SONG (prescurtare pentru “Suntem Oamenii Noii Generaţii”), grup înființat la Facultatea de Limbi Germanice, la începutul anilor ‘70. În 1975, Ioan Luchian Mihalea devine conducătorul acestui grup, care avea să devină un adevărat fenomen artistic. Alături de SONG, la cârma căruia se va afla până în anul 1993, va susține sute de spectacole și turnee în țară și străinătate, SONG devenind în această perioadă cel mai popular grup coral din România.

În 1983, înființează corul de copii MiniSONG, prin care a îndrumat paşii multor copii spre muzică, învăţându-i pe cei mici piese din folclorul românesc şi universal, titluri celebre din muzica de film, canţonete, muzică din operete. Între 1991-1993, a prezentat la TVR spectacolul concurs de muzică pentru copii „TIP TOP MINITOP”. În aceeași perioadă, a fost profesor de canto la Universitatea Ecologică din Capitală. Se stinge din viață într-un mod brutal și nedrept, în seara zilei de 29 noiembrie 1993. Avea doar 42 de ani.”.

Ioan Luchian Mihalea a fost ucis la vârsta de 42 de ani, pe 29 noiembrie 1993. Artistul a fost atacat în holul locuinţei sale din Bucureşti cu un ciocan de lipit, apoi strangulat cu două cabluri găsite în apartament. Puțini știu că aceeași moarte cumplită a avut-o și mama lui. Hortensia Radici, femeia care l-a găsit mort pe Mihalea, le-a povestit jurnaliștilor de la HISTORIA detalii numai de familie știute.

„Tot de la ea (n.r. de la Hortensia Radici) am aflat ceea ce ne-au cofirmat şi anchetatorii, un fapt stupefiant, şi anume că artistul a avut o moarte trasă la indigo cu a mamei sale, care a fost ucisă tot în urma unui jaf, şi tot prin strangulare„, se arată în ancheta publicată de Historia, din care redăm, mai jos, câteva fragmente.

Pe 30 noiembrie 1993, la prima oră, Poliţia a fost alertată de Hortensia Radici că vecinul său zace mort, într-o baltă de sânge. Poliţiştii sosiţi pentru cercetări au găsit lângă pragul uşii un ecuson, iar de la uşă până în holul de la baie, unde se afla cadavrul, au identificat o mulţime de pete de sânge şi urme de luptă între victimă şi asasini. Artistul fusese atacat în holul locuinţei cu un obiect contondent care îi sfărâmase oasele craniului, apoi a fost strangulat cu două cabluri găsite în apartament.

Şi, mai mult decât atât, întreţinuse relaţii homosexuale. „În urma autopsierii cadavrului, medicul legist Constantin Dragoteanu a constatat că moartea lui Ioan Luchian Mihalea s-a datorat asfixierii mecanice prin strangulare. O altă constatare care a avut un rol însemnat în dirijarea anchetei pe urmele criminalilor a arătat practicarea unor raporturi ano-rectale vechi”, a declarat pentru Historia comisarul criminalist Traian Tandin, cel care a participat la instrumentarea cazului.

Potrivit acestuia, poliţiştii au stabilit mai multe ipoteze în legătură cu mobilul şi autorii crimei. Însă cea mai relevantă era cea a jafului, fiind luat în vedere faptul că apartamentul fusese răscolit, artistului îi dispăruse brăţara de mână, lănţişorul de la gât, o geacă de piele şi electrocasnice. Referitor la autori, s-a deprins ideea că victima îi cunoştea. „Aşa cum au declarat vecinii, Mihalea nu deschidea uşa nici să-l pici cu ceară. Mai mult, avându-se în vedere ţinuta sumară în momentul în care a deschis uşa se putea prespune căci chiar îi aştepta pe indivizi”, declara comisarul Tandin.

Într-un final, prin eliminarea succesivă a posibililor criminali a mai rămas o singură persoană-de fapt chiar un chip: un tânăr a cărei poză fusese găsită expusă pe un raft din biblioteca lui Mihalea. Cum familia nu a l-a recunoscut pe individ, s-a trecut la căutarea lui.

„Poliţiştii au multiplicat fotografia şi au dat-o din mână în mână în mediile în care acesta putea fi recunoscut-lumea homosexualilor şi cea a jocurilor electronice. Au fost audiaţi 28 de homosexuali din Bucureşti. Iar primul semn că dosarul avea să se apropie de final a venit odată cu audierea unui asistent pensionar de la Spitalul «Gheorghe Marinescu» care i-a îndrumat pe anchetatori către un recepţioner al hotelului Muntenia, iar acesta l-a recunoscut imediat. A spus că nu-i ştie numele, dar că se prezintă cu numele de «Bobiţa Neagră»”, ne-a mai spus criminalistul.

Pe 17 ianuarie 1994 procurorii au aflat că sub această poreclă se ascunde Gavrilă Nelu Florian, în vârstă de 19 ani, care lucra la Întreprinderea Metrorex. Iar în momentul în care a fost săltat de poliţişti era îmbrăcat cu geaca lui Mihalea. În faţa unei astfel de probe, şocante din start, „Bobiţa Neagră” a recunoscut că l-a ucis pe Mihalea, împreună cu cel mai bun prieten al său, Ionel Păun, tot de 19 ani

Adina Mihalea, Popescu înainte de căsătorie, este femeia cu care Ioan Luchian Mihalea s-a căsătorit și a avut un fiu, pe Ionuț. Văduva artistului a apărut la TV, acum mulți ani, pe când emisiunea lui Cătălin Măruță se numea „Happy Hour”, și a povestit câteva detalii despre viața ei de după tragedie. Adina a rămas să locuiască în Pitești, orașul ei natal, împreună cu fiul ei, un tânăr pasionat de IT, absolvent a Facultății de Calculatoare din cadrul Universităţii Piteşti. Băiatul seamănă izbitor cu tatăl lui.

La data crimei, băiețelul lui Mihalea avea doar 3 ani. Azi are 34. „De câte ori vine Crăciunul îmi aduc aminte că el a murit în preajma sărbătorilor și nu mai au același farmec. Am ieșit foarte greu din doliu, am fost scoasă de alții din doliu, nu voiam să mai ies practic din doliu, dar am vrut să fiu o mamă bună pentru copilul meu”, declara Adina Mihalea, la PRO TV.

„In 1977 am intrat in Song şi ne-am căsătorit abia in 1990. Nu s-a aprins scănteia. A fost ceva neaşteptat… Eram o simplă membră a grupului şi intr-o zi ne-am cununat.

Ne-am căsătorit la Piteşti, doar noi doi, fără martori. N-am poze, doar certificatul. Dorinţa lui a fost să fim doar noi doi, să nu fie hărmălaie. La biserică n-am ajuns. Am amănat, pentru că a fost şi botezul copilului”, povestea Adina, acum mulți ani, într-un interviu pentru Jurnalul.ro. Trei ani au fost soț și soție, până când moartea i-a despărțit.

Dana Rogoz, acum actriță, antreprenor, blogger, mamă și soție, eea doar o copilă în 1993, atunci când proful ei de muzică, de la Minisong, a fost găsit mort. Vestea a căzut ca un șoc, iar de atunci au fost multe situații în care Dana Rogoz a povestit, cu regret și admirație, despre cel care a fost Ioan Luhian Mihalea. Iată o postare de pe blog, de acum mulți ani!

„Am stat probabil zeci de minute cu ochii deschisi in bezna camerei, încercând să dau jos praful de pe amintirile mele dragi cu Profu’. La un moment dat, mi-am luat telefonul de pe noptieră și i-am căutat numele pe net. Așa am găsit unele imagini cu el pe care nu le mai revăzusem în ultimii 20 – 25 ani, dar pe care le știam înă incredibil de bine.

Inclusiv pe cele de la moartea lui. În decembrie ’93 erau pline ziarele de ele, iar eu le decupam cu grijă și le lipeam într-un album cu copertă roșie și niște crabi portocalii, pe care îl primisem cadou – culmea – de la o familie de belgieni pe care o cunoscusem cu ocazia turneului din ’91, adică fix cel din video. Umplusem un album cu toate știrile și imaginile care mi se păreau relevante, la cei 8 ani ai mei, sperând că voi găsi singură criminalul, înaintea poliției.

De altfel, in fiecare noapte ma culcam rugandu-ma sa il visez pe cel care l-a omorat, pentru a-l putea denunta. Cu toate aceastea, credeam ca stersesem demult din memorie anumite imagini cu Mihalea, caci nu le mai accesasem de nu mai stiu cand si nici nu imi mai apareau in minte cand ii rosteam numele sau cand, intamplator, ma mai intalneam cu vreun fost coleg din Minisong.

Dar azi-noapte mi-am dat seama că, totuși, creierul meu a decis că anumite imagini, anumite amintiri, trebuie să rămână în folderul „pentru totdeauna”. Sau poate memoria este, într-adevăr, infinită. Dar atunci, de ce, fir-ar să fie, nu îmi aduc aminte mai multe detalii și despre spectacolul acesta din video, de exemplu? De ce?! Mă întristează teribil gândul că voi pierde și alte amintiri cu el, „tatăl meu din turnee”, așa cum mă îngrozește gândul că voi pierde și că se vor degrada amintirile pe care le am cu tata.

Dar nu i-am uitat deloc vocea și felul cald de a vorbi. Ascultați cum le vorbea acelor străini. Avea o energie pe scenă pe care nu am mai întâlnit-o la nimeni altcineva în toți anii aceștia. Nu era nimic demonstrativ, nimic exagerat în felul lui de-a fi. Era firesc, dar cuceritor în tot. Nu i-am uitat râsul, zâmbetul sau cum ne făcea cu ochiul când se întorcea cu spatele la public