Liniște O să-ți trezești soția

Dincolo de uși se auziră zgomote, lovituri înfundate și vocea speriată a lui Mihai:— Alinuța, ce faci?! Am intrat doar să vorbesc! Ce datorie conjugală?! Ea a spus: locuiți pe jumătate de apartament. Au! Alina! Mă doare! Pe cuvânt, n-a fost nimic.Dana se miră doar de răbdarea ei…Dimineața toți încă dormeau, iar Dana era deja în picioare. Fără nicio jenă, se plimba doar în lenjerie intimă, cu un prosop pe capul proaspăt spălat. A pus ceainicul pe aragaz, s-a dus să-și usuce părul cu uscătorul, lăsând ușa de la baie deschisă. Uscătorul urla ca un motor cu reacție. După câteva minute a început să fluiere ceainicul. Dana nu se grăbea să meargă la bucătărie.

— Va opri cineva blestematul ăla de zgomot?! — se auzi urletul Alinei din cealaltă cameră. — Lăsați-mă să dorm!— Ceva nu-ți convine? — Dana intră în camera „tinerilor”. — Ușile sunt mereu deschise. Nimeni nu te ține aici.— De ce te plimbi pe aici, și încă pe jumătate goală? — își scoase capul de sub pătură Mihai. — Asta e jumătatea noastră!— Ei bine, aici e jumătatea mea de dulap cu lucrurile mele, — Dana deschise dulapul, ignorând privirea furioasă a amantei. — Uite, nu se vede nimic!Ea aprinse lumina, iar Alina urlă:

— Ce-ți permiți?! N-ai rușine!Dana rămase fără cuvinte în fața unei asemenea obrăznicii și nu găsi nimic de spus. Cu un aer indignat, ieși din cameră și opri ceainicul.Toată ziua la muncă încercă să nu se gândească la această situație, dar gândurile i se învârteau în cap: „Cui să-i povestești — nu te-ar crede. Ceva mai absurd nici nu poți inventa. Și încă mă vor lua în râs că nu i-am aruncat pe amândoi afară”.

Seara, întorcându-se acasă, Dana spera că Mihai și Alina avuseseră bunul simț să plece din apartament, dar, văzând lumină la ferestre, înțelese că se înșelase amarnic.Alina se ocupa de bucătărie, Mihai se holba la televizor.

— Doamnă, ce naiba? — Dana intră în bucătărie și se postă în ușă ca un supraveghetor. — Ai stat toată ziua acasă, de ce te văd în bucătărie tocmai acum? Eu m-am întors de la serviciu, spre deosebire de unii, vreau să cinez liniștită, fără să văd un hipopotam agitându-se prin fața ochilor mei.

Alina se făcu roșie la față, mâinile îi tremurau ușor când puse lingura pe blatul bucătăriei.

— N-ai niciun pic de decență, așa vorbești despre o femeie însărcinată? spuse ea, ochii umplându-i-se de lacrimi.

Mihai sări imediat de pe canapea și apăru în bucătărie.

— Dana, nu poți să te comporți civilizat? E însărcinată!

— Iar tu ești un geniu, știai? replică Dana, punându-și calm geanta pe masă. Să aduci amanta gravidă în casa soției și să te aștepți la civilizație. Au predat asta la școala de prostie unde ai absolvit cu onoruri?

Mihai deschise gura să răspundă, dar nu găsi replica potrivită. Alina începu să plângă în hohote, ținându-și burta cu ambele mâini.

— Vezi ce-ai făcut? o acuză Mihai. Dacă pierde copilul, tu vei fi de vină!

Dana își dădu ochii peste cap.

— Incredibil. Mihai, nu știu ce să fac mai întâi – să râd sau să plâng de tine. Îți imaginezi că o femeie pierde sarcina pentru că cineva i-a spus ceva nepoliticos? Dacă ar fi așa, nimeni n-ar mai naște în epoca Instagram.

Alina plângea tot mai tare, iar Mihai o îmbrățișă protector.

— Vino, draga mea, să te întinzi. Dana nu merită lacrimile tale.

După ce cei doi se retraseră în cameră, Dana rămase în bucătărie, încă uimită de absurditatea situației. Își făcu un ceai și începu să-și gătească cina. Când tocmai termina de mâncat, telefonul ei sună. Era Cristina, una dintre prietenele ei cele mai apropiate.

— Hei, ce mai faci? Voiam să văd dacă ești disponibilă pentru un film diseară?

Dana își mușcă buza.

— De fapt… am o situație puțin neobișnuită acasă. Pot să vin eu la tine?

O jumătate de oră mai târziu, Dana îi povestea totul prietenei sale, care oscila între uimire și râs.

— Te rog să-mi spui că glumești, spuse Cristina, umplându-i din nou paharul cu vin.

— Aș vrea eu. Dar nu, trăiesc într-o comedie absurdă.

— Și ce ai de gând să faci?

Dana sorbi din vin, gânditoare.

— Știi ce e ciudat? Nu mă simt atât de furioasă pe cât ar trebui. Mă simt… eliberată. Ca și cum asta ar fi scuza perfectă pentru a scăpa definitiv de Mihai. Dar nu vreau să plec eu din apartamentul meu.

— Deci înfruntarea va continua?

— O, da, zâmbi Dana. Și va fi epică.

În zilele următoare, Dana implementă ceea ce ea numea „Operațiunea Coșmar”. Se trezea devreme, punea muzică clasică la volum maxim, făcea smoothie-uri în blender, vorbea tare la telefon. Seara, invita prietene acasă pentru seri de film, folosind televizorul din sufragerie, în timp ce Mihai și Alina erau blocați în dormitorul mic.

Într-o zi, când Dana se întoarse de la muncă, găsi o schimbare în apartament: toate lucrurile ei fuseseră mutate din dormitorul mic într-un colț al sufrageriei.

— Ce naiba s-a întâmplat aici? întrebă ea, intrând furioasă în dormitorul mic, unde Alina stătea întinsă pe pat, parcurgând o revistă pentru mame.

— Nu ai spus că dormitorul mare e al tău? Ei bine, restul e al nostru. Inclusiv dulapul din această cameră.

Dana o privi lung, apoi un zâmbet lent îi apăru pe față.

— Perfect. Ai dreptate.

Alina păru dezorientată de această reacție calmă.

Seara, când Mihai se întoarse de la muncă, găsi ușa apartamentului deschisă și un bărbat necunoscut care căra mobilă.

— Ce se întâmplă aici? întrebă el, intrând în panică.

Dana apăru din sufragerie, îmbrăcată elegant.

— Ah, Mihai! Fă cunoștință cu Andrei, noul meu prieten. Am decis să vă urmez exemplul și să-mi aduc și eu compania în această locuință „comună”.

Mihai rămase cu gura căscată.

— Nu poți face asta!

— De ce nu? Tu ai făcut-o. Suntem, cum ai spus tu, „oameni civilizați și progresiști”, nu-i așa?

Andrei, un bărbat înalt și atletic, întinse mâna spre Mihai cu un zâmbet amabil.

— Încântat. Dana mi-a povestit atât de multe despre tine.

Mihai ignoră mâna întinsă și se grăbi spre camera unde era Alina.

Timp de o săptămână, apartamentul deveni un câmp de bătălie rece. Andrei venea în fiecare seară, aducând cu el câte un obiect nou – un televizor pentru sufragerie, o consolă de jocuri, boxe de calitate. El și Dana găteau împreună, râdeau tare, se uitau la filme. Din camera mică, Alina și Mihai aruncau priviri furioase.

Într-o seară, în timp ce Dana și Andrei jucau un joc de societate în sufragerie, Mihai ieși furios din dormitor.

— Gata! Nu mai suport! De ce faci asta, Dana?

Dana ridică privirea de la joc, calmă.

— Fac exact ce faci și tu, Mihai. Mi-am adus partenerul acasă.

— Dar e apartamentul nostru!

— Nu, de fapt, nu e, spuse Dana, punând jos cărțile de joc. Apartamentul este înregistrat pe numele mamei mele. Mereu a fost. Nu ți-am spus pentru că nu mi s-a părut important atunci. Dar acum… acum este.

Fața lui Mihai păli.

— Ce vrei să spui?

— Vreau să spun că ai două opțiuni: fie tu și Alina vă găsiți alt loc unde să locuiți, fie voi primi un ordin de restricție împotriva ta pentru hărțuire. Alegerea îți aparține.

Mihai privi spre Andrei, care stătea relaxat pe canapea, apoi înapoi la Dana.

— Nu poți face asta! E nedrept!

— Nedrept? repetă Dana, ridicându-se. Nedrept e să-ți înșeli soția, să-i aduci amanta în casă, și să ai pretenția ca ea să plece. Nedrept e să trăiești ani de zile cu o femeie care te-a susținut, și apoi să o tratezi ca pe un obiect de care te-ai plictisit.

Alina apăru și ea în ușa dormitorului, ținându-se de burtă.

— Mihai, hai să plecăm. Mama mea ne-a oferit camera ei liberă până găsim ceva.

Mihai se întoarse spre ea, surprins.

— Dar tu ai spus că vrei să locuim aici!

Alina își coborî privirea.

— Asta a fost înainte să înțeleg cât de umilitoare e situația pentru toată lumea. Nu vreau ca bebelușul nostru să se nască într-un mediu toxic.

Dana o privi pe Alina cu un nou respect.

— Ți-ai revenit, se pare.

Alina ridică privirea spre ea.

— Îmi pare rău pentru tot. Nu mi-am dat seama… Mihai mi-a spus că voi divorțați oricum și că apartamentul va fi împărțit. Nu am știut că e doar al tău.

Dana dădu din cap.

— Data viitoare, verifică-ți informațiile înainte să te muți în casa cuiva.

Două zile mai târziu, apartamentul era din nou al Danei. După ce Mihai și Alina și-au strâns lucrurile și au plecat, Andrei a ajutat-o să rearanjeze totul.

— Mulțumesc pentru ajutor în toată această mascaradă, îi spuse Dana, oferindu-i un pahar de vin.

Andrei zâmbi.

— Serviciul de „Prieten Fals de Închiriat” îți stă la dispoziție oricând. Deși recunosc, a fost una dintre cele mai ciudate slujbe pe care le-am avut vreodată.

Dana râse.

— Chiar mai ciudată decât atunci când ai jucat cadavrul în acel videoclip muzical?

— Mult mai ciudată. Dar și mai distractivă, recunosc.

Dana își ridică paharul.

— Un toast pentru noi, actorii amatori și pentru operațiunea de evacuare reușită!

După ce Andrei plecă, Dana rămase singură în apartamentul ei, savurând liniștea. Pe masă era un plic cu actele de divorț pregătite de avocatul ei. Mâine le va trimite lui Mihai.

Era, în sfârșit, liberă.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.