Era insarcinata in 6 luni cand Adi sotul ei i-a spus ca isi face o amanta.
Am divortat acum 35 de ani, si alea nu erau vremuri de dat divort, credeti-ma! l-am iertat multe sotului meu,
insa faptul ca a trebuit sa accept sa aiba o amanta, eu fiind insarcinata, mi-a distrus viata. Era sa pierd copilul, si asta n-am mai suportat!
Ganduri bune sau rele, conteaza ce inmagazinam in minte. Dar, mai ales, conteaza si cat de des le actualizam.
Pentru ca, daca iti doresti zi de zi aceleasi lucruri, o ureche mare si invizibila le aude. si le implineste. Culmea, exact atunci cand ai nevoia cea mai mare.
Pe vremea cand am divortat eu, acum 35 de ani, era o erezie sa-ti lasi barbatul. Cel putin asa era considerat in orasul meu natal. Sa nu credeti ca provincia e moarta!
Drame si nefericiri se consuma si aici. La fel, impliniri si fericiri. De altfel, dragostea e universala, e o lectie pe care o stim cu totii. Universali sunt si unii barbati. Iata alta lectie de care au parte multe femei! Printre ele, ma aflu si eu. Eram insarcinata in 6 luni cand Adi a venit la mine si mi-a zis foarte franc:
— Lidia, sa stii ca eu nu o pot duce mult timp asa!
— Asa cum? l-am intrebat eu curioasa de iesirea lui.
— Asa fara sex!
— Nu poti sa mai ai si tu putina rabdare?
— Jumatate de an am suportat! Nu mai pot inca 3 luni!
— Numai la prostii iti sta capul, barbate! De parca nu ai sti ca risc sa pierd sarcina…
— Risti mai mult de-atat! a adaugat el.
— Ce mai risc, Adi?
— Sa ma pierzi si pe mine!
— Dar stii ca ai tupeu! Cine te-a invatat sa imi spui prostiile astea?!
— Eu imi gasesc o femeie, nu mai pot rezista fara sex!
— Gaseste-ti si du-te invartindu-te! Esti luat cu capul! i-am spus sotului meu extrem de nervoasa.
Deci asta era problema lui… si daca nu ar fi stiut ca duc greu sarcinile… Pierdusem doua.
Cine a trecut prin asa ceva stie ce inseamna asta. Cine nu, nu-i doresc! Eu am crezut ca barbatul meu glumeste, dar, din pacate, vorbea serios.. Eram dispusa sa imi risc casnicia numai sa pot aduce si eu pe lume un copil.
Am luptat cu mine sa nu ma consum si sa nu bag in seama prea tare cuvintele lui Adi si, puteti rade de mine!, am acceptat sa-si ia o amanta. Le stiam chiar si programul, imaginati-va! Nu am mai zis secretul meu nimanui, de teama sa nu rada lumea de mine.
Aveam senzatia ca toti din jurul meu sunt fericiti, mai putin eu. Ca toti se impaca de minune cu sotul sau sotia, mai putin eu.
Ce era sa fac? imi doream copilul, voiam sa il pastrez si pe Adi, ca sa nu creasca fara tata, in consecinta, aveam o lupta grea de dus. Din cauza stresului, s-a intamplat si nenorocirea!
— Lidia, ti-am zis sa nu te stresezi! E plina balta de pesti, draga!
— Ma lasi?! Tu vorbesti din carti? Pune-te in locul meu ca sa intelegi situatia…
— Iubito, tu ce ti-ai dorit? Barbat sau copil? Nu stii ca toti sunt la fel?!
— Mi-am dorit familie, Doina! Familie!
— Familia poate fi formata si din doua persoane, iar aceste doua persoane pot fi mama si copilul… incerca sa ma incurajeze vara-mea, Doina.
— Gresit, Doina! Pentru mine lucrurile sunt mai clare, clasice as putea spune: familia inseamna mama, tata, copil, i-am dat eu replica.
— Gasesti tu si tata, numai stai linistita!
— Of… De as putea…
Am nascut prematur, din cauza stresului. intr-o prima faza, am putut accepta faptul ca Adi se ducea la o femeie, stiam ziua si ora. De nu le-as mai fi stiut… Nu am zis nimic, am tinut in mine.
Dar chestia asta m-a tulburat atat de tare, incat am nascut prematur, cum v-am spus… Copilul nu avea nici 7 luni.
Mi-a fost foarte greu. Puteam primi orice veste de parca nu era de ajuns tot ce mi se intamplase deja!, iar gandul ca mi-as putea pierde copilul ma innebunea.
— Lidia, va fi bine, am vorbit cu doctorul acum!
— Ce a zis, Doina?
— La inceput, va sta mai mult in spital, dar nu sunt pericole prea mari ca sa il pierzi…
— Sa te-auda Dumnezeu, Doina!
Verisoara mea a stat mereu langa mine permanent cat am fost internata. M-a ajutat enorm. Adi, insa, se pare ca se indragostise de respectiva. Singurul gand care ma tinea pe picioare era faptul ca fetita mea avea sanse sa traiasca. Era de-ajuns pentru mine. Acum nu mai aveam decat o dilema. Ce urma sa fac? Sa divortez? Sa las de la mine? Va rog sa ma credeti ca, in momentul in care am putut sa-mi tin copilul in brate, am uitat de toate astea. si nu mica mi-a fost mirarea cand m-am trezit cu Adi in salon.
— Tu, aici? S-a trezit in tine instinctul de sot?
— Am venit sa vad copilul, Lidia!
— Afla ca e prima si ultima data cand il vezi…
— Nu faci ce vrei!
— Ba fac! si tu ai facut ce-ai vrut! i-am inchis eu gura lui Adi.
Am prins brusc curaj. Cand l-am vazut in fata ochilor, mi s-a intunecat imaginea. Revedeam toate scenariile din mintea mea. Eu ma chinuiam sa duc o sarcina pana la final,
iar el se distra cu amanta cine stie pe unde… Am uitat de teama si de tristete si am devenit curajoasa. De ce mi-o fi luat atat de mult? Dupa ce am venit cu fetita mea acasa, am si trecut la fapte.
— Bravo, fetito! Esti asa cum te vreau! m-a incurajat Doina.
— Nu sunt chiar suta la suta, dar, oricum, mai mult decat inainte…
— Adica stii mai bine ce vrei, nu?
— Cam asa ceva!
— Bine, bine, si dupa divort ce faci?
— 0 sa ma rog sa mi se indeplineasca dorinta!
— Ce dorinta, Lidia?
— Sa gasesc un barbat care sa nu faca nimic, dar sa nu fie afemeiat!
— Sa le aiba pe toate, mai putin vocatia voluptatii?
— Vocatia voluptatii, Doinito! Cata profunzime… Sa nu mearga la femei, draguto! Voluptatea e a noastra, a femeilor, nu a barbatilor!
— Verisoara draga, nu te contrazic! Spuneam la inceput: ganduri bune sau rele, conteaza ce inmagazinam in minte. Dar, mai ales, conteaza si cat de des le actualizam. Pentru ca, daca iti doresti zi de zi aceleasi lucruri, o ureche mare si invizibila le aude. si le implineste. Culmea, exact atunci cand ai nevoia cea mai mare.
I-am zis Doinitei ca vreau un barbat care poate fi in toate felurile posibil, numai afemeiat nu. Sa nu faca nimic, sa stea numai in pat, la televizor, dar sa stiu ca e numai al meu. Am anticipat portretul lui Albert! Dupa ce am divortat, toata atentia mi-am concentrat-o asupra Laurei, fetita mea. Adi a disparut ca o musca. Cred ca i-a convenit alegerea mea, aceea de a ne desparti. Nu avea chef sub nicio forma sa-si asume responsabilitati. Grea misiune pentru el jobul de tata! Mai usor era rolul de amant… in fine… Cand l-am intalnit pe Albert, Laura mergea deja. Cu papica buna si dragoste multa, am pus-o pe picioare repede. Cine o vedea nu spunea ca e nascuta pre-matur… Albert era in parc, eu la fel. Ne cioc-neam aproape zilnic unul de altul.
— Esti din zona?
— N-as zice… Dar nu locuiesc departe… Prefer parcul acesta, e mai curat si mai retras…
— Si sotia ta nu vine si ea?
— Nu prea…
— Aha, ei, fiecare stie mai bine…
Parea mai stingher, mai moale as putea zice. Cand l-am invitat la mine, sa luam masa impreuna, s-a mai dezghetat, ce sa zic… Nimic din comportamentul lui nu mi-ar fi spus ca omul acesta trecuse printr-o tragedie. Sotia lui murise la nastere, iar el ramasese singur cu fetita. Da, avea s iel o fetita…
Continuarea poate o intuiti. Ne-am imprietenit, dar nu ne-am casatorit. Mi-a zis dinainte ca ii este teama de o casatorie. Ciudat, si mie la fel! Suntem impreuna si azi, fara acte, dar impreuna! Nu m-a suparat niciodata cu nimic, iar daca nu misca un pai in casa e ultima tristete. Decat afemeiat, mai bine sa nu faca nimic! Exact cum mi l-am dorit!
Povestea de viata prezentata in acest material este fictionala. Unele intamplari sunt inspirate din viata reala, dar numele personajelor si anumite aspecte au fost modificate.
