Dan M-am insurat cu Sorina repede iar dupa nunta visam la o noapte de dragoste ca-n filme.

Cununia noastra a fost doar o afacere cu doi asociatiSingura femeie care a insemnat vreodata ceva pentru mine m-a cerut de sot din interes! Avea nevoie de bani, iar acei bani i-ar fi primit de la parintii ei doar daca se casatorea. Am acceptat, dar nu pentru cei 5.000 de dolari pe care mi-i promisese, ci doar ca sa fiu aproape de ea.

Am o… afacere. Am intrat in ea fiindca nu trebuia sa fac cine stie ce, nu presupunea niciun risc. Era asa, ca o joaca. Ma distram si, pe deasupra, imi ieseau, la sfarsit, niste bani frumosi. si asta fara sa fiu nevoit sa pacalesc vreun patron de firma cu acte false, asa cum facusem pana atunci. E drept, castigasem bine de pe urma inselaciunilor, dar nu e viata usoara sa te tot uiti in urma, ca sa vezi daca nu esti urmarit, sa tresari cand suna cineva la usa, sa te uiti cu teama pe vizor, ca nu cumva vreun politist sau, mai rau, vreun pacalit sa vina dupa tine.

Locuiesc intr-un oras mic, Cugir. Loviturile le dau in alte parti, asa ca oamenii de aici stiu ca am o firma de import-export si ca-mi merge tare bine. Cum sa nu-mi mearga, daca am o masina ultimul racnet, stau tot timpul prin baruri, duc o viata, cum s-ar zice, pe picior mare?! Dar, ca in orice afacere, mai sunt si perioade proaste.

Intr-una din aceste perioade m-a gasit Sorina, fosta mea colega de liceu, de care fusesem indragostit pana peste cap. Nu avusesem nicio sansa, era dintr-alea cu ochelari de cal, nu vedea decat carte si iar carte. Nu iesea la petreceri, la film, nicaieri. Pacat de ea, ca era frumoasa, si mai era si desteapta. Asa ca, dupa ce-i facusem curte in van, ma reorientasem spre o alta colega, mai accesibila. Dar in sufletul meu tot mai simteam ceva pentru ea. De aceea inima mi-a luat-o la galop cand am vazut-o intrand in bar si asezandu-se langa mine.

— Salut! mi-a zis ea, simplu. Ce faci? Cat a trecut de cand nu ne-am vazut? Vreo cinci ani, asa-i?— Vrei sa spui cinci ani de cand n-am mai stat de vorba. Ca, asa, te-am mai zarit, in vacante, dar n-as putea spune ca ai avut ochi pentru mine.— Dar am avut pentru altcineva? stii bine ca nu, asa ca n-ai ce sa-mi reprosezi. De altfel, n-ai suferit prea mult dupa mine…

O priveam cu admiratie, nu ma puteam abtine. Era aceeasi, la fel de frumoasa, n-ai fi zis ca avea douazeci si cinci de ani, arata ca o pustoaica de saptesprezece. Dar ochii ei erau tristi. 0 tristete care nu era trecatoare isi lasase amprenta pe chipul ei dragalas.— si de-asta ai venit, sa dezgropam trecutul? M-as mira.— Nu, vreau sa-ti propun o afacere.— Mie? Pai, parca esti medic, nu ai tu treaba cu afacerile…— Sunt doar pe jumatate… 0 sa-ti explic, a continuat ea. De-asta te caut, ca doar in tine am incredere. Dar nu putem discuta aici, a zis ea, uitandu-se in jur.

Nu era nimeni la bar, dar i-am respectat dorinta. Am iesit in parc si, dupa ce ne-am asezat pe o banca, Sorina mi-a spus planul ei.— Glumesti, am zis eu dupa ce am ascultat-o, fara s-o intrerup.— Am eu aerul unui om care glumeste?

Nu, nu avea. I-am cerut timp de gandire. Fiindca, oricat de tentant suna, oricat de mult imi placea mie de ea, nu ma puteam arunca asa, cu capul inainte. Trebuia sa reflectez mai mult. A doua zi, am sunat-o.— Bine, sunt de acord!— Cu toate conditiile, da?— Da, sunt om de onoare. Cu toate conditiile.

Ma gandisem ca n-aveam nimic de pierdut. Comisionul era destul de gras, zece la suta, asta insemna cinci sute de dolari incasati intr-o luna, fara sa misc un deget, ba ma mai aflam si in preajma Sorinei, de fapt, ma casatoream cu ea. Asta era afacerea:— Ai mei au un fix, imi spusese Sorina. Vor sa ma marit. Or, eu n-am chef de asa ceva. Nu ma intereseaza aspectul acesta. Nu stiu de ce, asa, pur si simplu. N-am avut niciun prieten in sensul acela al cuvantului, stii tu care. Sincer, mi s-a parut pierdere de timp.— Asa… deci. Acum m-am mai linistit. si eu care credeam ca nu-ti plac.

— Vorbesc serios aici, nu ma urmaresti? Ai mei insa gandesc altfel. Vor sa ma vada la casa mea, cu barbat, tot tacamul. I-as trimite la plimbare, dar nu-mi dau bani sa-mi deschid un cabinet decat daca ma casatoresc.— Pai si? Ce mai stai?

— Iar nu esti serios. Ai mei au o mostenire, de la o matusa plecata in America. Le-a lasat cincizeci de mii de parai. Ei, suma asta o primesc eu daca imi iau un barbat, intelegi? si cum n-am timp de asemenea prostii si ma mai si grabesc, iti propun tie o afacere: iti dau zece la suta din suma, dar cu conditia sa ne casatorim de forma. Eu imi fac cabinetul, tu-ti iei banii, dupa cateva luni ne despartim pe motiv ca nu ne-am potrivit si, salutare, fiecare-si vede de treaba!

Asta fusese afacerea pe care mi-o propusese si pe care o acceptasem, dupa o noapte de reflectie. A doua zi, imbracat intr-un costum elegant pe care-l port numai la ocazii, am batut la usa Sorinei, care mi-a deschis toata numai un zambet. M-a sarutat si, cum ramasesem in prag, mi-a zis:

— Hai, ca nu te mananca ai mei, sunt oameni, nu te teme!Ne-am comportat ca doi indragostiti si pot sa spun ca ne-am jucat rolul destul de bine pentru doi actori amatori. Asa ca am reusit sa-i pacalim pe parintii ei, care erau foarte fericiti ca fiica lor intra in randul lumii.

— Daca ai stii cat de mult mi-am dorit ca Sorina sa-si gaseasca un barbat si sa fie la casa ei! mi-a zis tatal ei cand ne beam cafeaua pe veranda. Mi-a povestit ca ati fost colegi in liceu, asa ca probabil va cunoasteti destul de bine. A fost mai ciudata, a interesat-o mai mult cartea, nu voia sa iasa din casa… Dar acum m-am linistit, pot inchide ochii impacat. 0 singura dorinta mai am: sa apuc ziua in care o sa am un nepotel. Dupa aia, chiar ca nu mai am nicio dorinta pe lumea asta.

Ne-am descurcat bine, iar in trei saptamani ne mutam impreuna, in apartamentul meu. Asa cum cerea traditia, am trecut-o pragul casei pe proaspata doamna Vasilescu. Ma gandeam, dupa gesturile ei tandre din timpul nuntii, ca o sa am parte de o adevarata noapte de dragoste, chiar daca-mi mai rasunau in minte conditiile mariajului nostru. Numai ca ea mi le-a reamintit pe un ton destul de aspru.

— Afacerea e afacere, distractia e distractie! Sau ai uitat?Redevenise Sorina pe care o stiam dintotdeauna.— Bun, gata, am inteles!I-am facut patul in alta camera, dar marturisesc ca am adormit destul de greu in acea noapte. 0 stiam dincolo, atat de aproape de mine. 0 doream, dar nu puteam da buzna peste ea, trebuia sa-mi infranez sentimentele si dorintele.

Viata noastra in comun se desfasura normal pentru ochii lumii. Sorina era afectuoasa, dragastoasa de fata cu parintii ei, dar redevenea de gheata cand ramaneam singuri, desi discutam despre orice si eram foarte deschisi unul cu celalalt. La vreo saptamana, iarasi am intre-bat-o:

— Sorina, tu ce crezi, m-ai putea iubi? Adica te-ai gandit vreodata ca jocul acesta sa devina serios? Sa fim cu adevarat sot si sotie? Sa ne iubim?Mi-a aruncat o privire taioasa.— iti depasesti atributiile. S-ar putea sa ramai fara acei zece la suta, cum am convenit.— Si daca as renunta la ei pentru o noapte de dragoste?— Mai bine vezi-ti interesul tau! Ai atatea fete frumoase in jur, le poti cumpara cu o suta de dolari, de ce sa dai cu piciorul la atatia bani?

— Nu, vorbesc serios! Uite, renunt la partea mea daca-mi acorzi o noapte.— Da, da, sigur ca da, a zis ea si a trecut in camera ei. Noapte buna!

Ceva era sigur: nu ma lua in serios. Uneori ma gandeam ca e doar o afacere, asa cum spusese, trebuia sa-mi vad de treaba inca doua, trei luni, dupa care-mi luam banii. Dar alteori ma gandeam ca eram sub acelasi acoperis cu femeia pe care o iubeam si ca, de fapt, ea putea fi sansa vietii mele. Trebuia s-o cuceresc, sa ma iubeasca asa cum o iubeam eu!

N-am mai facut nicio aluzie la noi doi din acea seara si m-am comportat asa cum a vrut ea. Ca un frate. Mi-a fost foarte greu, mai ales cand auzeam apa curgand, in baie, cand mi-o imaginam goala, intrand in cada…

Singurele mangaieri de care aveam parte, singurele priviri calde erau cand mergeam la masa la parintii ei. As fi dat orice ca acele clipe sa se prelungeasca, sa fie mereu asa. si-atunci, am pus si eu la cale un plan. La doua luni de casatorie, m-am gandit sa-i fac o surpriza. Am aranjat frumos masa, cu lumanari, flori si sampanie.

Cand s-a intors de la cabinetul pe care-l amenaja, a avut surpriza sa paseasca pe petale de trandafiri.— Esti nebun… a ras ea. De ce-ai facut asta?Drept raspuns, am luat-o de mana si am dus-o in sufragerie. Masa era pregatita ca in filme.— Azi se implinesc doua luni de cand suntem sot si sotie. Un eveniment, nu?— Bine, fie, a raspuns ea si a intrat in joc.

S-a schimbat intr-o rochie de seara. Era atat de frumoasa! imi venea sa ma reped s-o iau in brate, s-o sarut, s-o iubesc, dar stiam ca ma va respinge. Sufeream ingrozitor. Am incercat insa sa-mi ascund dorinta. Ce rost avea sa fac vreun gest spre ea, cand stiam ca e sortit esecului? Spre miezul noptii, ne ametiseram de la sampanie si radeam din orice. Ne aminteam fel de fel de scene din liceu si radeam. si, la un moment dat, mainile noastre s-au atins. A fost asa, ca un fulger, nu stiu cum ne-am trezit pe canapea.

Cand s-a facut dimineata, am adormit si noi, dupa o noapte in care ne-am daruit unul altuia fara rezerve. Cand m-am trezit, locul de langa mine era gol. imi lasase un bilet: „Uita noaptea asta, a fost o prostie!”. M-am imbracat repede si m-am dus dupa ea, la cabinet. Cand m-a vazut, a rosit si s-a prefacut ca are treaba, cu mesterii. Nu m-am lasat intimidat.

— Trebuie neaparat sa-ti vorbesc!— Dragul meu, acum am treaba, sunt foarte ocupata. Doar nu arde!Ma saturasem de farsa asta, de teatrul asta!— Draga mea, ba arde, asa ca te rog sa vii sa stam de vorba!Cand am ramas singuri, am apucat-o de brat, asezandu-ma in fata ei, obligand-o sa ma priveasca.

— Vreau sa stiu de ce a fost o prostie.— Lasa-ma, ma doare…— Nu schimba vorba! Vreau sa stiu de ce a fost o prostie faptul ca ne-am iubit noaptea trecuta.A inceput sa planga.

— Iarta-ma, tu n-ai nicio vina. De-ai sti cat am incercat sa nu ma indragostesc de tine, sa te privesc doar ca pe un partener de afaceri!— Dar de ce, Sorina, de ce?— Tu nu ti-ai dat seama ca te iubesc? a strigat ea. Ca am facut eforturi supraomenesti sa nu arat lucrul acesta, fiindca am considerat ca e o slabiciune sa iubesti, ca nu asta mi-am propus eu in viata…— Dar ce ti-ai propus?

— Eu vreau sa devin cineva, sa fiu un medic recunoscut, apreciat.— Asa, si cu ce te impiedica dragostea?— M-am gandit ani in sir ca, daca ma indragostesc de cineva, atunci viata mea profesionala va trece pe planul doi. Aveam impresia ca devin un om obisnuit, ca toti ceilalti. Or, visul meu era sa devin medic, cum ti-am spus.

Atunci am inteles de ce se comportase asa, inca din liceu. De ce era asa de dura, distanta. Era doar o arma. Pe dinauntru era vie, asa cum imi dovedise noaptea trecuta, dar intotdeauna purtase o masca. Sorina a continuat:

— si poate ca reuseam, daca n-ar fi fost vorba de banii aceia, daca n-ar fi fost conditia asta idioata a parintilor mei. Mi-as fi vazut de treaba, n-ar fi fost nicio problema…— Dar cine zice ca e? Uite, eu nu ma opun absolut deloc visurilor tale, chiar o sa te ajut. Hai, incearca sa ma iubesti, nu mai fugi…

— Crezi tu ca o sa reusesc?— Eu zic ca daca te straduiesti un pic… Glumesc. Sunt sigur ca vom darama muntii amandoi. Iar daca-ti va sta cineva in cale, apoi sa stii ca nu sunt eu acela. si vai de cel care va indrazni sa ti se aseze in fata…

De atunci, au trecut doi ani. N-a fost zi in care sa nu ne bucuram unul de altul, de dragostea noastra. Ne iubim foarte mult, ne intelegem minunat si multumesc Cerului pentru sansa care mi s-a dat, de a fi aproape de Sorina si de a putea sa ajung la inima ei.

Totul a inceput dintr-o joaca, dar, dincolo de joaca, de scenariu, s-au intalnit doua suflete-pereche. si va scriu pentru a va da o dovada a faptului ca dragostea vine cand te astepti mai putin si din partea celui la care te astepti mai putin.