Nu mai dați de pomană pentru morți. Mortul nu mănăncă nu bea.

AUTOR: dan PUBLICAT: 10 – ian. – 2025

Darea de pomană este o tradiție străveche, întâlnită în multe culturi și religii, cu semnificații spirituale și sociale profunde. În creștinism, în special în tradiția ortodoxă, acest act simbolizează caritatea și compasiunea, fiind o modalitate prin care cei vii îi pot onora pe cei trecuți dincolo și pot ajuta persoanele aflate în nevoie.

Pomana este asociată adesea cu amintirea și odihna sufletelor celor decedați. Se consideră că, prin oferirea de alimente, bani sau alte bunuri, cei vii pot aduce alinare sufletelor celor plecați, contribuind la pacea lor spirituală. Este un obicei comun la înmormântări, parastase sau în zilele de pomenire a sfinților.

Totuși, preotul Daniel Avram a explicat într-un mesaj video că interpretarea conform căreia cei decedați „mănâncă” sau „consumă” ceea ce li se oferă este greșită. El subliniază că sensul pomană trebuie înțeles prin prisma credinței și a carității, nu ca o replicare a nevoilor fizice ale celui decedat.

„Mortul nu mănâncă, nu bea, dar ceea ce dăm să fie în numele Domnului. Actul de pomană are valoare prin intenția și credința noastră, nu prin obiectele materiale oferite,” a spus părintele.

Pomana poate lua forme variate, în funcție de tradiții și context:

Pomana este oferită nu doar celor săraci, ci și membrilor familiei, vecinilor sau prietenilor, ca simbol al împărtășirii și comuniunii.

Conceptul de pomană nu este unic creștinismului. În alte religii, gesturi similare sunt practicate pentru a susține nevoiașii și pentru a întări conexiunea spirituală:

Darea de pomană nu este doar o expresie a generozității, ci și un act de apropiere de divinitate. Pe plan social, aceasta întărește legăturile comunitare, promovează empatia și contribuie la crearea unei societăți mai solidare. Pentru cel care oferă, pomana este o ocazie de purificare spirituală, de cultivare a virtuților și de exprimare a recunoștinței.

Darea de pomană este mai mult decât un gest material. Este o manifestare a credinței, compasiunii și responsabilității față de ceilalți. În esență, acest obicei simbolizează legătura dintre generații, valorile spirituale și dorința de a contribui la binele comun.