După ce a găsit în pustietate două fetițe gemene Ivan le-a lăsat cu soția sa paralizată iar el a plecat.

Camera era luminată slab de o veioză, iar femeia dormea cu spatele spre ușă. Fetele au pășit tiptil, curiozitatea învingând frica. Arina, mai îndrăzneață, a făcut un pas înainte.

— Crezi că e vrăjitoare? a șoptit Marina.

— Nu știu… dar e ciudat cum stă nemișcată…

Atunci, femeia s-a întors brusc cu fața spre ele. Ochii îi erau deschiși. Dar ceva nu era în regulă. Nu clipea.

Fetele au țipat. Ușa s-a izbit de perete când au fugit din cameră.

În același moment, Ivan intra în casă. Se grăbise să revină devreme, gândindu-se la fetițe. Când le-a văzut speriate și palide, a lăsat jos sacoșa cu care venise.

— Ce s-a întâmplat?

— Ea… ea s-a mișcat… dar n-a clipit! a strigat Marina.

Ivan a pălit. A intrat în cameră, iar ce a văzut l-a lăsat fără suflare.

Soția lui… paralizată de ani de zile… stătea sprijinită în cot și îl privea. Avea lacrimi în ochi. Buzele i se mișcau.

— I-V-A-N…

N-a mai apucat să spună nimic altceva. S-a prăbușit pe pernă, plângând.

Pentru prima dată în aproape șapte ani, reușise să-și miște corpul. Și pentru prima dată de când fusese paralizată, simțea iar viața curgând prin ea.

Fetițele s-au apropiat în tăcere, privind uimiți. Ceva… ceva din prezența lor trezise în femeie o forță adormită.

Ivan a îngenuncheat, i-a luat mâna și a sărutat-o.

— Te-ai întors la mine…

Și într-o liniște binecuvântată, au rămas cu toții acolo. O familie ciudată, adunată dintr-o întâmplare stranie, dar legată de ceva mult mai profund decât înțelegerea omenească.

Pentru că uneori, în cele mai neașteptate clipe, viața îți oferă exact ceea ce ai pierdut.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.