De ziua de naștere a iubitului meu am pregătit o surpriză în dormitor și m-am ascuns

Inima îi bubuia în piept. Privea de la capătul scării spre hol, nereușind să înțeleagă ce vedea. Toate săgețile ei colorate erau încă acolo, nemișcate pe podea, indicând drumul pe care Nicolae ar fi trebuit să-l urmeze. Dar el nu era nicăieri.

Olga coborî tiptil scările, încercând să nu facă zgomot. Poate că Nicolae își parcase doar mașina și plecase să cumpere ceva? Dar când ajunse în hol, observă că ușa de la intrare era întredeschisă, lăsând o pală de aer rece să pătrundă înăuntru.

Se apropie de ușă și privi afară. Mașina lui Nicolae era parcată în fața casei, dar nu era nicio urmă de el. Atunci auzi un sunet înfundat venind din spate, din direcția bucătăriei.

Cu inima bătând să-i spargă pieptul, Olga se îndreptă spre bucătărie. Pe măsură ce se apropia, auzea voci. Una era a lui Nicolae, cealaltă era a unei femei. Râdeau încet, vorbind în șoaptă.

— Nu pot să cred că ai reușit să mă aduci aici, în casa ta, șoptea vocea feminină.

— E ziua mea, îmi permit orice, răspunse Nicolae, urmat de sunetul unui sărut.

Olga simți cum i se înmoaie picioarele. Se sprijini de perete, respirând greu, încercând să-și stăpânească tremurul. Cu grijă, se apropie de ușa bucătăriei și privi prin crăpătură.

Nicolae stătea lângă masa din bucătărie, ținând în brațe o femeie pe care Olga o recunoscu imediat. Era Diana, noua lui secretară de la birou. Avea părul prins într-un coc elegant, iar rochia ei roșie era mult prea elegantă pentru o simplă zi de lucru.

— Săgețile astea sunt drăguțe, spuse Diana, arătând spre una dintre ele care ajunsese până în bucătărie. Ce înseamnă?

Nicolae ridică din umeri, nepăsător.

— Habar n-am. Probabil vreo altă surpriză a Olgăi. Întotdeauna e prea entuziasmată de zile de naștere.

— Și nu te deranjează că nu-i respecți surpriza? întrebă Diana, ridicându-și sprâncenele a mirare.

— Mă duc la ea mai târziu. Întâi vreau să mă bucur de cadoul pe care mi l-am făcut singur, răspunse Nicolae, zâmbind șmecherește și strângând-o mai tare în brațe.

Olga simți cum i se face negru înaintea ochilor. Toate eforturile ei, toată dragostea și grija pusă în această surpriză… și lui nici măcar nu-i păsa. Mai rău, își adusese amanta în casa lor, în ziua lui de naștere, ignorând complet ce pregătise ea.

Într-un moment de luciditate, Olga observă că cei doi se pregăteau să iasă din bucătărie. Se retrase rapid și se ascunse în cămară, lăsând ușa întredeschisă pentru a putea vedea.

Nicolae și Diana trecură prin hol, ținându-se de mână. El îi arăta casa, de parcă ar fi fost prima ei vizită.

— Să mergem sus, spuse el. Am o sticlă de șampanie în dormitor.

Olga își mușcă buza până la sânge. Dormitorul! Acolo unde era surpriza ei, unde se pregătise ea să-l aștepte.

Ascultă cum pașii lor urcau pe scări, apoi auzi exclamația surprinsă a Dianei.

— Doamne, Nicolae! E superb! Uite câte flori! Și un afiș! Și un cadou!

Olga alergă în vârful picioarelor spre scară, ascunzându-se în umbra holului de la parter. De acolo putea auzi tot.

— Ți-am zis că e entuziasmată, răspunse Nicolae cu un ton aproape plictisit. Deschide tu cadoul, vreau să văd ce mi-a luat de data asta.

Se auzi sunetul hârtiei de cadou sfâșiate, apoi o exclamație de uimire.

— Un ceas Omega! Nicolae, e superb! Trebuie să fi costat o avere!

Olga simți cum i se umezesc ochii. Economisise șase luni pentru acel ceas. Lucrase ore suplimentare, renunțase la haine noi, la ieșiri cu prietenele, la tot ce nu era esențial. Iar acum, amanta lui îl admira în locul ei.

— Probabil a cheltuit toți banii ei, comentă Nicolae. De fapt, ar trebui să verific extrasele de cont. Sper că nu a folosit banii noștri de economii.

Diana râse ușor.

— Ce contează? E un ceas minunat. Poate că ar trebui să fii mai drăguț cu ea, măcar pentru asta.

— Poate. Hai să bem șampania aia și să plecăm. Am rezervare la restaurantul acela italian de care ți-am povestit.

Olga nu mai putea suporta. Ieși din ascunzătoare și urcă scările cu pași hotărâți. Când ajunse în dormitor, cei doi stăteau lângă pat, Nicolae tocmai desfăcea sticla de șampanie.

Rămaseră toți trei înmărmuriți, privindu-se în tăcere. Olga simți cum tot corpul ei tremura de furie și umilință. Diana își duse mâna la gură, iar Nicolae lăsă sticla jos, încet.

— Olga, pot să explic…

— Nu, nu poți, îl întrerupse ea, surprinsă de calmul propriei voci. Nici măcar nu ai încercat să urmezi săgețile.

Nicolae clipi confuz.

— Ce?

— Săgețile. Le-am pus pentru tine. Să le urmezi. Să găsești bilețelele. Să ajungi aici pentru surpriza ta. Dar tu ai adus-o pe ea direct aici, fără să-ți pese de nimic din ce am pregătit eu.

Diana își luă geanta de pe pat.

— Cred că ar trebui să plec.

— Nu, rămâi, spuse Olga, privind-o direct în ochi. Rămâi și bucură-te de ziua lui de naștere. Eu plec.

Se întoarse spre Nicolae, care părea că nu-și găsește cuvintele.

— Ceasul e al tău. Cadoul e al tău. Totul e al tău. Dar eu nu mai sunt.

Se îndreptă spre șifonier și scoase o valiză. Începu să-și arunce hainele înăuntru, mișcându-se ca într-un vis. Nicolae și Diana rămaseră în picioare, neștiind ce să facă.

— Olga, hai să vorbim, încercă Nicolae. Nu poți pleca așa.

— Ba da, pot. Și știi ce e cel mai trist? Că nici măcar nu mă doare cât ar trebui. Cred că o parte din mine știa de mult timp, dar nu voiam să accept.

Termină de împachetat, închise valiza și se îndreptă spre ușă. Când trecu pe lângă Nicolae, se opri o clipă.

— La mulți ani, Nicolae. Sper că te vei bucura de cadou.

Coborî scările, ieși din casă și se urcă în mașina ei. Nu știa unde se ducea, dar pentru prima dată în mult timp, se simțea liberă. Șocul încă era acolo, durerea la fel, dar undeva, în adâncul ei, simțea și ușurarea.

Pe bancheta din spate zăcea plasa cu șampania și ingredientele pentru cina romantică. Zâmbi trist. Va găsi ea pe cineva cu care să le împărtășească într-o zi. Cineva care ar fi urmărit săgețile ei colorate cu entuziasm, cineva care s-ar fi bucurat de surpriza ei.

Porni motorul și plecă fără să se uite înapoi. În oglinda retrovizoare, casa în care locuise cu Nicolae devenea tot mai mică, până dispăru complet din vedere.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.