Din nou mergând cu un zâmbet perfid la amantă soțul nici nu bănuia că de data aceasta îi cunosc micul secret și acum totul va fi după regulile mele

Când Mihai s-a trezit, și-a văzut soția în living cu un zâmbet relaxat pe față, răsfoind liniștită o revistă și sorbind dintr-un pahar de cristal plin cu un lichid chihlimbariu.

„Bună dimineața, dragul meu,” îl întâmpină Ana cu o voce calmă, aproape prea calmă. „Ai dormit bine?”

Mihai se frecă la ochi, încercând să-și limpezească mintea încețoșată. Privirea îi căzu pe paharul din mâna Anei.

„Ce bei acolo?” întrebă el, mimând o curiozitate obișnuită.

„Coniacul pe care l-ai lăsat pentru mine,” răspunse ea, ridicând paharul într-un toast mic. „E exact ce aveam nevoie.”

Un zâmbet subtil apăru pe fața lui Mihai. Planul lui funcționa. Ana bea din nou – curând va fi la fel de amețită ca înainte, iar el va putea să-și continue aventurile fără probleme. Coniacul o făcea pe Ana mai puțin vigilentă, mai puțin interesată de absențele lui nocturne. Era metoda lui perfectă de a-și menține libertatea.

„Mă bucur că îți place,” răspunse el, îndreptându-se spre bucătărie pentru o cafea.

Ana sorbi din ceaiul rece din pahar, ascunzându-și zâmbetul în spatele revistei. Mihai nu bănuia că ea știa totul. Nu doar despre amantă, ci și despre tentativele lui de a o ține sub control prin alcool.

Descoperise totul cu o săptămână în urmă, când verificase istoricul mesajelor lui în timp ce dormea. Conversațiile cu Alina, „asistenta” lui, erau mai mult decât explicite. Iar în acele mesaje, Mihai se lăuda cum o ține pe Ana „liniștită” cu ajutorul sticlelor de coniac strategice lăsate prin casă.

„Cum merge proiectul tău cu Alina?” întrebă Ana nonșalant când Mihai se întoarse cu cafeaua.

El se opri pentru o fracțiune de secundă, dar își reveni rapid.

„Care proiect? Ah, dosarele acelea… Merge bine. De ce întrebi?”

„Niciun motiv special,” răspunse Ana, înghițind încă o gură de ceai. „Doar că pari să petreci mult timp cu ea în ultima vreme. Trebuie să fie un proiect foarte important.”

„Da, foarte important,” mormăi Mihai, brusc interesat de telefonul său.

„Apropo,” continuă Ana, „m-am gândit să invit niște prieteni la cină sâmbătă seara. Ce zici?”

„Sâmbătă?” Mihai păru deranjat. „Nu pot. Am… am o întâlnire de afaceri.”

„Seara? În weekend?”

„Da, e un client important din străinătate. Va fi în oraș doar câteva ore.”

Ana dădu din cap înțelegătoare.

„Ce păcat. Mi-ar fi plăcut să fie și Cristina acolo.”

„Cristina?” întrebă Mihai confuz.

„Da, sora Alinei. Nu știai că suntem prietene? Ne-am împrietenit recent la salonul de coafură.”

Fața lui Mihai păli vizibil.

„Tu… tu o cunoști pe sora Alinei?”

„Bineînțeles,” răspunse Ana, punând revista deoparte. „Alina îi povestește tot surorii sale. Absolut tot, dacă înțelegi ce vreau să spun.”

Mihai se prăbuși în fotoliul din fața ei, privind-o cu ochi măriți.

„Ana, eu…”

„Te rog, nu te obosi cu minciuni,” îl întrerupse ea, ridicând mâna. „Știu despre aventura voastră de luni de zile. Știu despre apartamentul pe care i l-ai închiriat. Știu despre weekendurile ‘de afaceri’ petrecute împreună la munte. Și, cel mai important, știu despre micul tău truc cu băutura.”

Ridică paharul, privindu-l în ochi.

„Ceai rece, dragul meu. Beau doar ceai rece de săptămâni întregi. Surpriză!”

Mihai deschise gura, apoi o închise, incapabil să găsească cuvinte.

„Dar… de ce nu ai spus nimic până acum?”

Ana zâmbi, așezând paharul pe măsuță.

„Pentru că aveam nevoie de timp să pun toate lucrurile în ordine. Să strâng dovezi, să consult un avocat, să-mi protejez interesele financiare.”

Mihai se albi și mai tare.

„Avocat? Ce vrei să spui?”

„Vreau să spun, dragă Mihai, că apartamentul este pe numele meu. Firma la care lucrezi este înregistrată pe numele meu, întrucât tu aveai probleme cu creditele când am început-o. Iar contul nostru comun… ei bine, nu mai este chiar atât de comun. Am transferat 70% din fonduri într-un cont nou, doar al meu.”

„Nu poți face asta!” exclamă Mihai, ridicându-se brusc.

„Deja am făcut-o,” răspunse Ana calmă. „Acum, avem două opțiuni. Prima: divorțăm, iar tu pleci din această casă cu ce ai adus – hainele tale și laptopul personal. A doua: rămânem împreună, dar sub termenii mei.”

„Care ar fi aceia?” întrebă Mihai, privind-o neîncrezător.

Ana se ridică și se apropie de el, menținând contactul vizual.

„Relația cu Alina se termină astăzi. Îți schimbi numărul de telefon. Începi terapia – singur și în cuplu, cu mine. Și, cel mai important, nu mai există secrete între noi. Niciodată.”

„Și dacă refuz?”

„Atunci ești liber să pleci la Alina ta. Dar vei pleca fără firmă, fără economii și, evident, fără mine.”

Mihai se prăbuși înapoi în fotoliu, trecându-și mâinile prin păr.

„De ce ai face asta? De ce ai vrea să rămâi cu mine după tot ce s-a întâmplat?”

Ana se așeză pe brațul fotoliului, studiindu-l atent.

„Pentru că, în ciuda comportamentului tău oribil, încă mai cred că există ceva bun în tine. Ceva din bărbatul cu care m-am căsătorit. Și pentru că am investit prea mult în această relație pentru a renunța fără să încerc tot ce pot.”

Se aplecă mai aproape de el.

„Dar nu te înșela, Mihai. Nu fac asta din disperare sau slăbiciune. O fac din poziția celui care deține controlul acum. Dacă alegi să rămâi, va fi în termenii mei. Iar dacă mă vei dezamăgi din nou, nu va mai exista a treia șansă.”

Mihai o privi lung, realizând pentru prima dată că femeia din fața lui nu mai era aceeași persoană ușor de manipulat pe care credea că o cunoaște.

„Când ai devenit atât de… dură?” întrebă el.

Ana zâmbi trist.

„În momentul în care am realizat că bărbatul pe care îl iubeam încerca să mă transforme în alcoolică pentru a-și ascunde aventurile. În acel moment, am înțeles că trebuie să mă protejez, pentru că tu sigur nu o vei face.”

Se ridică și se îndreptă spre ușă.

„Ai 24 de ore să decizi, Mihai. Mâine dimineață vreau răspunsul tău.”

„Și între timp?”

„Între timp, eu voi fi la mama. Nu-ți face griji, nu-i voi spune adevărul. Încă nu.”

Mihai rămase singur în living, privind paharul cu ceai de pe măsuță – simbolul perfect al felului în care Ana îl păcălise la propriul joc. Ani de zile crezuse că el este cel inteligent, cel care controlează relația. Acum realiza cât de greșit fusese.

Luă telefonul și deschise conversațiile cu Alina. Trebuia să ia o decizie. Dar înainte de asta, trebuia să înțeleagă cum de ajunsese în această situație – cum transformase o căsnicie care începuse din dragoste într-un joc de manipulare și înșelăciune.

A doua zi dimineață, când Ana se întoarse acasă, găsi casa curată, masa pusă pentru micul dejun și pe Mihai așteptând-o cu o expresie serioasă.

„Am ales,” spuse el simplu.

Ana își puse geanta pe un scaun și îl privi, așteptând.

„Accept termenii tăi. Vreau să încerc să salvez ce a mai rămas din căsnicia noastră. Dacă încă mai crezi că există ceva de salvat.”

Ana se așeză în fața lui.

„A fost greu să decizi?”

Mihai ezită, apoi decise că sinceritatea era singura cale.

„Da și nu. Alina… ea reprezenta libertatea, aventura. Dar când m-am gândit la viitor, la ce vreau cu adevărat de la viață, mi-am dat seama că nu mă văd bătrân alături de ea. Mă văd cu tine.”

„Chiar și după tot ce s-a întâmplat?”

„Chiar și după. Poate mai ales după. Pentru că acum te văd cu adevărat, Ana. Nu mai ești doar soția mea comodă și previzibilă. Ești o femeie puternică, inteligentă, care nu se lasă manipulată.”

Ana îl studie în tăcere pentru câteva momente.

„Ai vorbit cu Alina?”

„Da. S-a terminat. I-am spus adevărul – că vreau să-mi salvez căsnicia.”

„Și cum a reacționat?”

Mihai zâmbi ironic.

„Exact cum te-ai aștepta. A strigat, a plâns, a amenințat. Apoi mi-a spus că oricum se săturase de mine. Că eram prea… previzibil.”

Ana nu putu să-și rețină un mic zâmbet.

„Ironic, nu?”

„Foarte.”

Se priviră pentru câteva momente în tăcere, realizând amândoi că se aflau la începutul unui drum nou și dificil.

„Nu va fi ușor,” spuse Ana. „Încrederea se reconstruiește greu.”

„Știu. Dar sunt dispus să încerc. Și… îmi pare rău, Ana. Pentru tot. Pentru Alina, pentru alcool, pentru minciuni. Nu am nicio scuză.”

Ana întinse mâna peste masă, nu pentru a-i atinge mâna lui, ci pentru a lua ceainicul.

„Vrei ceai?” întrebă ea.

„Da, te rog.”

Turnă pentru amândoi, apoi ridică privirea spre el.

„Prima noastră ședință de terapie în cuplu este joi la ora 5. Să nu întârzii.”

Mihai încuviință, acceptând noul echilibru de putere din relația lor. Știa că nu merita această a doua șansă, dar era hotărât să nu o irosească.

În săptămânile care urmară, amândoi descoperiră cât de dificil era să reconstruiești o relație fracturată. Mihai învăță să se confrunte cu propriile slăbiciuni și nevoi de validare care îl împinseseră spre infidelitate. Ana învăță să-și exprime mai direct nemulțumirile și așteptările.

Într-o seară, după aproape șase luni de terapie și eforturi constante, Ana îl găsi pe Mihai în bucătărie, pregătind cina.

„Ți-am adus ceva,” spuse ea, punând o sticlă de vin roșu pe masă.

Mihai privi sticla surprins.

„Credeam că am renunțat la alcool.”

„Am renunțat la manipulare și secrete,” corectă Ana. „Asta e doar o sticlă de vin pentru a sărbători aniversarea noastră. Șase ani de căsătorie și șase luni de… renaștere.”

Mihai se apropie și o îmbrățișă, pentru prima dată în mult timp simțindu-se cu adevărat apropiat de ea.

„Crezi că vom reuși?” întrebă el încet.

Ana îl privi în ochi, evaluându-l.

„Încă nu știu. Dar pentru prima dată în ultimii ani, simt că avem o șansă reală. Pentru că, în sfârșit, jucăm același joc, nu unii împotriva celorlalți.”

Mihai deschise sticla și turnă două pahare mici.

„Pentru sinceritate,” propuse el un toast.

„Pentru sinceritate,” repetă Ana, ciocnind paharul ei cu al lui. „Și pentru puterea de a schimba regulile jocului când e necesar.”

Băură amândoi, știind că drumul spre vindecare era încă lung, dar pentru prima dată în mult timp, mergeau în aceeași direcție.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.