când le-am făcut cunoștință alor mei cu iubita mea tata nu-și mai lua ochii de la ea și punea niște întrebări ciudate. iar mai târziu mi-a spus ceva de-am rămas mască.

Într-o atmosferă încărcată de emoții și priviri curioase, Veronica se simțea din ce în ce mai neliniștită pe măsură ce timpul trecea. Nu era obișnuită cu astfel de întâlniri. De obicei, totul se desfășura mult mai simplu, fără presiunea privirilor atente ale părinților. În schimb, acum, la masa din sufragerie, simțea cum fiecare cuvânt rostit de mama lui Dima sau tăcerea tatălui său era o întrebare la care trebuia să răspundă.

Tatăl lui Dima o privea cu o atenție care o făcea să se simtă parcă sub lupă. Veronica nu înțelegea prea bine ce se întâmplă, dar avea un sentiment ciudat, ca și cum ar fi fost studiată. Nu era vorba despre dispreț, dar nici despre o simplă curiozitate – părea că bătrânul Dima o analiza într-un mod subtil, dar constant. Și totuși, era o întrebare pe care nu o putea înțelege: de ce părea atât de interesat de ea?

Veronica încerca să își păstreze calmul și să participe la conversație, dar simțea privirile pătrunzătoare ale tatălui. Într-un moment de tăcere, el a întrebat cu un zâmbet oarecum ironic:

„Deci, Veronica… cum ați început voi să vă cunoașteți?”

Veronica a fost puțin surprinsă de întrebarea aceasta. Era simplă, dar în contextul acela părea mult mai încărcată. Își aduse aminte de prima lor întâlnire pe patinoar, de cum Dima a ajutat-o să nu cadă, de cum a râs cu ea, în ciuda nervozității sale. A fost un moment de adevărată complicitate, care i-a legat instantaneu.

„Ne-am întâlnit pe patinoar. Dima m-a învățat să patinez… E mai greu decât părea, dar, în final, am reușit să nu cad de tot!” a răspuns Veronica, încercând să fie cât mai relaxată.

Tatăl lui Dima a zâmbit misterios, dar Veronica nu a reușit să-i citească expresia. Mama lui Dima interveni atunci pentru a detensiona atmosfera:

„Sper că te simți bine la noi, Veronica. Dima ne vorbește tot timpul despre tine… Mi-a zis că ai fost foarte curajoasă pe patinoar.”

Veronica zâmbi timid și se uită la Dima, care părea să fie la fel de neliniștit ca și ea. Dar privirea tatălui său nu se abătea de la ea.

În timp ce discuțiile continuau, Veronica își dădea seama că ceva nu era în regulă. Erau prea multe priviri, prea multe tăceri pline de subînțelesuri. La un moment dat, tatăl lui Dima s-a ridicat brusc de la masă și s-a îndreptat spre ea. În fața tuturor, a întrebat:

„Știi, Veronica, Dima are un tipar de a se comporta… cu toată lumea. E mai greu de înțeles când e vorba de o fată ca tine. Mi se pare că ești mult mai specială decât cred că îți dai seama. Nu te simți obligată să îți răspunzi, dar te rog, spune-mi… cum te simți în preajma lui Dima?”

Veronica nu știa ce să răspundă. Cuvintele tatălui lui Dima o loviseră ca o lovitură de cuțit. Cum se simte? Era clar că ceva se întâmpla între ea și Dima. Dar ce anume? O chemare a inimii sau doar o joacă de moment? Nu putea să spună. În acel moment, tot ce știa era că se simțea bine alături de el. Că se simțea în siguranță, în ciuda nesiguranței.

„Mă simt bine… cu el. El… mă face să mă simt… în siguranță”, răspunse Veronica, la fel de sinceră cum se simțea.

Tatăl lui Dima o privi cu un aer evaluativ. Apoi, spre surprinderea tuturor, zâmbi larg și se așeză înapoi la masă. „În regulă. Înseamnă că nu mă înșelam. Dima, tu chiar ai găsit o fată care te face să fi fericit.”

Dima își încleștă mâinile pe masă, ușor stânjenit. Era clar că tot ce își dorea era să fie alături de Veronica, dar discuțiile astea… aveau un aer mult prea serios pentru gusturile sale.

„Mulțumesc, tată, dar… nu trebuie să o faci să se simtă și mai stânjenită. Poate ar trebui să lăsăm discuțiile astea pe altă dată…” își exprimă Dima gândurile într-un mod mai relaxat, dar totodată ferm.

În acel moment, mama lui Dima a intervenit cu o glumă ușoară, care a răsturnat atmosfera încărcată. „Haideți, nu mai fiți atât de serioși. Hai să mâncăm, că eu știu că mai avem de vorbit despre planurile de weekend. Nu lăsați părinții să creeze atâta tensiune!”

Râsul lor a spart în sfârșit liniștea și tensiunea care se adunase în aer. După câteva momente de liniște, Dima și Veronica s-au simțit mult mai relaxați, iar discuțiile au continuat în direcția cea mai naturală.

Cine ar fi crezut că prima întâlnire cu părinții lui Dima ar fi fost atât de complicată? Dar, în final, totul s-a lămurit. Se pare că Dima și Veronica aveau un drum comun de parcurs, iar acea întâlnire avea să fie doar începutul unei povești frumoase.