O să ajungi să cerșești pe stradă pentru o bucată de pâine. După ce au ieșit din sala de judecată bărbatul și amanta lui se bucurau că în urma divorțului fosta soție a rămas fără casă și fără bani..

„Vreau divorțul, și cât mai repede posibil!” – cuvintele astea au căzut peste Svetlana ca un trăsnet din senin. Deja de ceva timp simțea că mariajul lor e pe final, dar nu credea că se va termina chiar așa brusc.

În ultima perioadă, făcuse tot posibilul să repare relația din familie. Dar în ziua aia, parcă ceva l-a apucat pe soțul ei. A intrat val-vârtej în casă și a început să țipe, scuipând în toate părțile.

„Nici să nu te gândești să-mi răspunzi! Tu aici nu ești nimeni! Să nu-ți imaginezi că o să primești apartamentul sau banii! Totul e al meu și așa o să rămână!” Svetlana și-a dat seama că nu glumește. În toți cei cinci ani de căsnicie, ea n-a lucrat deloc, s-a ocupat doar de casă. Și locuiau în apartamentul primit de Dima de la părinți.

Știa foarte bine că are dreptate – după divorț n-o să-i rămână nimic. A doua zi, Svetlana și-a sunat mama:„Poți să vii la mine cât e Dima la serviciu? Am nevoie de sfatul tău, nu mai știu ce să fac.”În mai puțin de o oră, mama era deja la ea.

Și-au început să se gândească ce ar putea face mai departe.„Svetlana, știi că ușa noastră e mereu deschisă pentru tine, dar nici nu poți trăi toată viața la părinți, pe spatele nostru. La un moment dat, o să trebuiască să-ți găsești un loc de muncă – și ar fi bine să fie ceva bine plătit, ca să poți trăi pe cont propriu.”

Svetlana era de acord, dar habar n-avea de unde să înceapă. După ce a plecat mama ei, a început să-și facă planuri. Și dintr-o dată și-a amintit că o prietenă îi oferise cândva un loc de muncă la ei, la birou.

Fix ce-i trebuia acum. Fără să mai piardă timp, a sunat-o pe Alina și s-au înțeles să se vadă. În drum spre cafenea, Svetlana își construia deja în minte un plan deștept ca să-i dea o lecție soțului.

„Poate că Dima mă lasă fără nimic, dar demnitatea n-o să mi-o ia niciodată”, a zis încet pentru ea însăși. Când a ajuns, Alina era deja acolo, așteptând-o la masă. Imediat au început să discute despre problemă.

Alina a ascultat-o cu atenție și a întrebat cum poate s-o ajute. Svetlana a fost directă:„Mai ții minte că mi-ai propus un loc de muncă? E valabilă oferta? Dacă da, pot să încep și mâine. Trebuie să-i arăt lui Dima că pot să mă descurc și fără el. Nu am timp de pierdut, am nevoie urgent de un job.”

Alina a înțeles-o perfect – și ea trecuse recent printr-o despărțire, așa că o simțea.„O să vorbesc cu fratele meu. E cineva important la noi în firmă, iar șeful ține cont de ce zice el.

Ți-l amintești pe frate-meu, Alexei? Anul trecut, la ziua mea, ați făcut cunoștință. După aia tot mă întreba de tine – cum mai ești, dacă cumva nu te-ai despărțit…”„Unde vrei să ajungi cu asta?” – a întrebat Svetlana zâmbind, deși știa prea bine ce vrea să spună.

Și ea îl remarcase pe Alexei. Cum să-l uiți? Înalt, frumos, bogat. Când a aflat că încă mai e interesat de ea, i-a tresărit ceva în suflet. Gândul că ar putea începe ceva cu un bărbat chipeș și cu perspective bune i-a dat curaj. Nu-i mai era frică de divorț.

Așa că a decis să se pregătească serios pentru procesul de divorț care urma săptămâna viitoare. După întâlnirea cu Alina, a mers într-un magazin de haine să-și ia ceva nou. A împrumutat bani de la mama – până la urmă, trebuia să-i arate fostului că nu se lasă.

Când s-a întors acasă, Dima a observat hainele noi și a început scandalul. Era convins că soția lui deja și-a găsit pe altcineva. A amenințat-o că o să regrete, dar Svetlana nu-i mai lua vorbele în serios. Era deja cu gândul la noul început.

Până la divorț au mai locuit împreună, așa că s-a bucurat când părinții au invitat-o la ei pentru weekend. Voia puțină liniște. Și-a pus noua ținută și a plecat spre ei.

Nici nu știa exact ce sărbătoresc, dar nici nu-i păsa. Voia doar să se destindă puțin.Când a văzut-o, mama ei a zis surprinsă:„Acum câteva zile te plângeai că-ți e frică de divorț, iar acum nu se vede deloc că ai fi supărată. Vrei să-mi spui ceva? Ce s-a schimbat?”Svetlana doar a zâmbit șiret:„O să afli în curând. Singurul lucru pe care pot să ți-l spun e că Dima n-o să reușească să mă umilească. N-am nevoie de apartamentul lui. O să vadă el cine o să-și muște pumnii și o să mă roage să mă întorc.”

Mama a rămas fără cuvinte. Mai târziu, după ce au plecat musafirii, a reluat discuția.„Svetlana, știu că ai un plan, dar te rog, gândește-te bine. El vrea să te lase nu doar fără casă, dar și fără banii pe care i-ați strâns împreună.”„Nici nu mai contează. Nici nu mă bazez pe ei. Visez la ceva mult mai mare – și vom vedea cine o să iasă pierzător.”

Mama n-a înțeles la ce se referă, dar n-a mai insistat. A decis s-o lase pe fată să vorbească atunci când va simți ea că e momentul.

Svetlana nu se grăbea să-și destăinuie planurile – nici măcar ea nu era sigură că face bine. Mai întâi trebuia să meargă la interviu și să vadă ce-i poate oferi fratele Alinei. Ziua decisivă se apropia.

Era nerăbdătoare. În noaptea dinainte, n-a putut adormi ușor, gândindu-se cum să facă să se încadreze și la interviu, și la divorț – între ele era o diferență de doar trei ore. Dacă totul merge bine, avea timp de ambele. Dar trebuia să se pregătească și pentru orice situație neașteptată.

A doua zi dimineață s-a trezit binedispusă, și-a pus ținuta cea nouă și a pornit spre birou. Alexei a întâmpinat-o la intrare – gest care i-a confirmat că Alina spusese adevărul. Chiar era interesat de ea.

„Svetlana, poftiți. Sper că vă amintiți de mine. Sunt fratele Alinei. Ne-am cunoscut la ziua ei.”„Sigur că-mi amintesc. Țin minte chiar și cu ce erați îmbrăcat. Mi-a plăcut cum vă îmbrăcați.”„Mulțumesc, și dvs. arătați foarte bine”, a răspuns el, apoi a trecut la subiectul interviului.

Compania avea într-adevăr nevoie de un angajat nou. Coincidență sau nu, fix Alexei avea nevoie de o asistentă – volumul lui de muncă crescuse.„Sunteți dispusă să mă ajutați cu munca? Îmi trebuie cineva de încredere.”„Desigur! Și chiar am experiență. Când soțul meu era șomer, eu am ținut casa pe umerii mei și-l ajutam și la proiectele lui. Când a început să câștige bine, a zis că n-ar trebui să mai lucrez. Așa că am devenit casnică. Dar acum, că m-a dat la o parte, am tot timpul din lume. Pot lucra și non-stop. Oricum trebuie să mă detașez.”

„Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Dar cine știe, poate se răzgândește și vă împăcați…”„Poate, dar sincer, eu nu mai vreau.”

Svetlana s-a uitat la ceasul din spatele lui și a realizat că întârzie la divorț. Și-a cerut scuze și a fugit spre tribunal. Alexei a rămas uitându-se după ea. Era clar că o plăcea.

După câteva secunde, șeful l-a surprins:„Cine era domnișoara care tocmai a ieșit de la tine din birou? Să fie noua ta asistentă?”„Da, exact. Dar să știți că nu m-a impresionat doar cu frumusețea. E sinceră, înțeleaptă – perfectă pentru postul ăsta. Cu ea alături, sigur firma o să meargă și mai bine.”

Între timp, Svetlana era deja la tribunal. Dima, ca de obicei, s-a purtat ca un nebun – a jignit-o și a încercat s-o umilească. Dar ea a știut atunci sigur: luase decizia corectă. Bărbatul din fața ei nu mai era acela cu care se căsătorise.Procesul a durat cam două ore. Când s-a terminat, Svetlana a simțit că poate în sfârșit să respire.