Unele nume apar constant în momentele în care România încearcă să-și explice propriile crize. Mircea Coșea era unul dintre ele: profesor universitar, doctor în Științe Economice, voce prezentă în spațiul public, mereu cu o analiză la îndemână și cu o frază care aprindea discuțiile.
În ultimele zile, cei care îi urmăreau intervențiile au simțit că se strânge ceva în spatele cuvintelor: nu era doar despre cifre și prognoze, ci despre un om care părea să-și cântărească atent fiecare mesaj. Între timp, două volume proaspăt lansate îi întăreau prezența intelectuală: „Educația economică” și „Jurnal pe frontul războiului comercial”.
Și totuși, dincolo de titluri și apariții, se contura discret o altă poveste — una despre fragilitate, despre o perioadă complicată și despre cum, uneori, liniștea din jurul unei persoane spune mai mult decât declarațiile.
Ultima analiză, ultimul mesaj și „salonul 227”Cu doar câteva zile înainte ca vestea care a zguduit mediul public să fie confirmată, Mircea Coșea avea încă o temă aprinsă pe masă: energia, liberalizarea și efectele pe care le vedea în economie. Titlul intervenției sale recente lovea direct: „Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă”.
Dincolo de această linie dură, atenția a fost atrasă și de un mesaj personal, în care a vorbit despre o internare și despre felul în care a simțit, pe propria piele, ce înseamnă un sistem care funcționează atunci când oamenii din el își fac meseria impecabil.
În acea postare, el a notat concret locul și contextul: Spitalul Floreasca, etajul 2, salonul 227. Și a lăsat un pasaj care a rămas puternic tocmai pentru că nu era un text de economist, ci o mărturie de pacient care observă tot.
„Săptămâna trecută am avut probleme de sănătate (…) Domnul prof. dr Mircea Beuran (…) m-a «reparat» și de această dată.”
Apoi, accentul s-a mutat pe cei pe care publicul îi vede rareori în prim-plan, dar care țin spitalul în picioare. Descrierea lui Mircea Coșea despre asistenții medicali a fost una dintre cele mai calde și neobișnuit de directe luări de poziție din partea unui analist obișnuit cu diagrame și argumente reci.
Un traseu rar: de la ONU la negocieri internaționale și reforma din RomâniaÎn spatele fiecărei intervenții televizate, Mircea Coșea avea un parcurs greu de „încadrat” într-o singură funcție. Între 1973 și 1980, a lucrat la Geneva ca expert pe prognoză economică și macroeconomie în cadrul Comisiei Economice ONU pentru Europa.
În România, a ocupat poziții cheie în anii de tranziție: a condus structuri de strategie, a fost ministru de stat și a fost implicat în reforma economică. Din acest rol, numele lui a fost asociat cu momente decisive pentru construcția economiei de piață, inclusiv prin contribuții legate de piața de capital.
În același timp, a reprezentat România în relația cu instituții financiare internaționale precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. A trecut și prin arena politică: deputat în Parlamentul României, activ în comisii importante, și cu prezență la nivel european, inclusiv în zona Parlamentului European.
Dar, dincolo de funcții, rămânea constantă dimensiunea de profesor: Mircea Coșea a predat la ASE București și în alte universități, formând generații de studenți în economie politică și integrare europeană. Iar lista de cărți publicate — de la teme despre crize și reindustrializare până la Uniunea Europeană și „banii României” — arăta un autor care nu s-a retras din dezbatere nici atunci când vocile se împuținau.
În final, ceea ce mulți au aflat abia după ce tensiunea ultimelor zile s-a risipit este că, joi, 18 decembrie 2025, la vârsta de 83 de ani, Mircea Coșea a murit, anunțul fiind făcut public de DC News.