Nelu a rămas nemișcat câteva secunde.
Nu pentru că ar fi fost surprins.Nu pentru că ar fi fost rănit pentru prima dată.
Ci pentru că, după o viață întreagă în care văzuse moartea în ochi, disprețul spus cu zâmbetul pe buze îl lovea mai greu decât orice glonț.
— Domnule director — a spus calm —, contul e al meu. Dacă e vreo problemă, spuneți-mi și plec.
Cătălin a ridicat din umeri.
— Avem obligația să verificăm. Știți, au fost cazuri… oameni care se dau veterani ca să profite.Apoi s-a uitat spre agentul de pază.— Vă rog să-l conduceți afară până clarificăm.
Agentul a ezitat.
S-a uitat la bătrân. La șapca lui. La postura dreaptă, deși spatele îl trăda. La felul în care stătea, parcă așteptând un ordin.
— Nu e nevoie — a spus Nelu încet. — Plec singur.
A făcut un pas înapoi.
Atunci ușa băncii s-a deschis brusc.
Un bărbat înalt, îmbrăcat într-un palton închis la culoare, a intrat cu pași apăsați. Liniștea a căzut peste toată sala.
— Care dintre voi l-a dat afară pe Ion Radu? — a întrebat vocea lui gravă.
Cătălin a încremenit.
— Dumneavoastră cine sunteți?
Bărbatul și-a deschis haina și a arătat legitimația.
General maiorDumitru Marinescu.
Casiera a dus mâna la gură.
Agentul de pază a făcut un pas în spate.
— Omul acesta — a continuat generalul, arătând spre Nelu — m-a instruit pe mine.— A instruit sute de soldați.— A fost în misiuni pe care nici azi nu le citiți în manuale.— Și voi l-ați făcut „veteran fals”?
Cătălin a început să bâlbâie ceva despre proceduri.
Generalul l-a oprit cu o privire.
— Procedura este să respecți oamenii. Restul e birocrație.
S-a întors spre Nelu.
— Iartă-mă că am întârziat, domnule instructor.
Ochii bătrânului s-au umezit.
Nu de rușine.Nu de durere.
Ci pentru că, după ani întregi, cineva îi spusese din nou „domnule” fără ironie.
Directorul băncii a venit în grabă.
Scuze.Promisiuni.Oferte.
Nelu și-a retras banii. Exact suma cerută.
Câteva sute de lei.
Nimic mai mult.
La ieșire, generalul i-a pus mâna pe umăr.
— Nepotul tău o să fie mândru de tine.
Nelu a zâmbit.
— Sper să nu fie nevoie să fie general ca să fie respectat.
În ziua aceea, banca și-a schimbat procedurile.
Dar pentru Nelu, cel mai important lucru fusese deja câștigat:
Demnitatea.