Tema prescrierii dosarelor de corupție a revenit puternic în dezbaterea publică după apariția unui documentar realizat deRecorder, care a ridicat suspiciuni legate de modul în care anumite cauze sensibile ar fi fost gestionate laCurtea de Apel București. În acest context, președinta instanței, judecătoareaLiana Arsenie, a transmis o informare publică amplă, menită să clarifice datele reale din spatele acestor cazuri.
Potrivit documentului oficial, peste 86% dintre dosarele de corupție analizate erau deja prescrise la momentul înregistrării pe rolul Curții de Apel București. Mai exact, din 22 de dosare invocate în spațiul public, în 19 cazuri termenul de prescripție era deja împlinit înainte ca judecătorii să poată interveni. Doar trei dosare s-au prescris în timpul judecății la instanța de apel, ceea ce reprezintă 13,64% din total.
Liana Arsenie subliniază că, în aceste condiții, schimbările de completuri sau managementul instanței nu aveau cum să influențeze soluția, întrucât legea obligă judecătorii să constate prescripția răspunderii penale atunci când termenul legal este depășit. În cele trei cazuri în care prescripția a intervenit după sesizarea instanței, intervalele de timp au fost extrem de scurte: 9 zile, 3 luni și 5 luni, perioade considerate insuficiente pentru a accelera procedurile fără a încălca dreptul la apărare.
Un exemplu intens mediatizat este dosarul „Hidroelectrica”, în care a fost implicată fosta ministrăElena Udrea. Deși soluția de încetare a procesului penal a fost pronunțată după aproape patru ani de judecată, instanța arată că prescripția faptei s-a împlinit la doar cinci luni de la sesizarea Curții de Apel, faptele fiind comise în anul 2011. Astfel, întârzierile decisive s-au produs în faza de urmărire penală și trimitere în judecată, nu la nivelul instanței.
În analiza sa, președinta Curții de Apel București indică două cauze principale pentru prescrierea masivă a dosarelor de corupție: lipsa unei intervenții legislative rapide pentru punerea Codului penal în acord cu deciziile Curții Constituționale privind prescripția și durata excesivă a urmăririi penale în numeroase cauze. Timp de aproape patru ani, cadrul legal privind întreruperea prescripției nu a fost corectat, generând un vid juridic cu efecte directe asupra dosarelor aflate în lucru.
„Cauza prescrierii răspunderii penale a fost rezultatul pasivității legislativului și al duratei excesive a urmăririi penale, uneori dublată de trimiterea tardivă în judecată”, arată Liana Arsenie, precizând că aceste elemente sunt anterioare sesizării instanței și nu puteau fi remediate prin schimbarea completurilor.
Curtea de Apel București insistă asupra faptului că prescripția nu este o opțiune, ci o obligație legală. Odată împlinit termenul, judecătorii sunt constrânși să dispună încetarea procesului penal, indiferent de așteptările publice privind soluționarea pe fond.
În concluzie, poziția oficială a instanței conturează imaginea unei probleme sistemice, care ține de relația dintre legislativ, parchete și instanțe, și nu de intervenții punctuale sau influențarea actului de justiție. Informarea publică a fost transmisă tocmai pentru a oferi context și a separa percepțiile de datele juridice concrete.