O inițiativă legislativă readuce în prim-plan tema numelui purtat după despărțirea oficială a soților. Propunerea modifică Codul civil pentru a reflecta realitățile familiale și profesionale ale prezentului, unde numele nu funcționează doar ca un element administrativ, ci ca parte a unei identități construite în timp.
RECLAMATextul a fost inițiat de parlamentari din PNL, USR, PSD și din grupul minorităților. Proiectul a trecut de Senat și se află acum la Camera Deputaților, forul decizional. Miza este una clară: armonizarea dintre dreptul civil și felul în care oamenii își trăiesc viața personală și cariera.
RECLAMA
Ce aduce modificarea din Codul civilElementul central al proiectului este limpede: după desfacerea căsătoriei, fiecare dintre foștii soți va putea păstra numele din timpul mariajului fără acordul celuilalt. Opțiunea devine individuală și nu mai depinde de permisiunea persoanei de care te desparți.
Consecințele practice sunt ușor de anticipat. Cine și-a clădit reputația profesională, vizibilitatea publică sau un portofoliu academic sub numele de căsătorie își poate proteja traseul deja recunoscut: semnături pe lucrări, acreditări, rezultate și proiecte. Identitatea juridică se întâlnește cu identitatea socială, iar noua regulă le tratează coerent, în aceeași cheie.
„Identitatea nu se rescrie”Formula surprinde esența schimbării: numele devine, pentru mulți, un reper stabil al biografiei, asociat muncii, rolului de părinte sau recunoașterii comunitare. Obligativitatea de a renunța la el prin voința altcuiva poate produce confuzie și discontinuitate; proiectul mută accentul pe stabilitate și pe libertatea fiecăruia de a decide.
Aplicare și efecte pentru cei care divorțeazăÎn practică, dispar o parte dintre tensiunile frecvente din dosarele de divorț. Nu mai este nevoie de negocierea numelui: persoana interesată hotărăște singură dacă rămâne cu numele folosit în căsătorie sau dacă revine la cel anterior. Astfel, imaginea profesională și statutul public pot fi protejate fără dependența de o aprobare ulterioară.
În plan familial, menținerea aceluiași nume cu copiii poate evita explicații repetate la școală sau în situații cotidiene. Pentru alții, revenirea la numele dinaintea căsătoriei poate exprima mai bine cine sunt astăzi. Esențial rămâne dreptul la continuitate sau la schimbare, în funcție de cum își proiectează fiecare viitorul.
Dincolo de litera normei, efectul este unul pragmatic: se reduce ceea ce mulți numesc „birocrația emoțională” a despărțirii. Documentele, semnăturile și prezentările publice rămân consecvente cu munca deja depusă, iar spațiul administrativ încetează să fie locul în care se reconfigurează identități formate în ani.
Proiectul se află în procedura parlamentară la Camera Deputaților, iar dezbaterea vizează modul în care dreptul la nume rămâne ancorat în realitatea trăită: cum te știe comunitatea, cum te prezinți la locul de muncă și sub ce semnătură îți asumi rezultatele.