Cuvintele ei au răsunat puternic, ca o ușă trântită în mijlocul tăcerii.
Preț de câteva secunde, nimeni nu a vorbit. Doar vechiul frigider zumzăia în fundal, ca și cum și el s-ar fi săturat de toate astea.
Andrei a fost primul care a reacționat.
„Adică… tu ce faci?” Vocea lui nu mai era nervoasă, ci confuză. „Ce facem?”
Gabi s-a ridicat încet. S-a oprit din tremurat.
„Fă ce fac toți ceilalți. Muncește. Poți să o faci.”
Cristina a pufnit scurt.
„Serios? Ne ții prelegeri acum?”
Gabi s-a întors spre ea, dar fără răutate.
„Nu. Acum, pentru prima dată… nu-ți mai dau nimic.”
Marina s-a oprit din tăiat.
„Mamă, vorbești serios?”
„Foarte serios.”
Ceva nou i-a intrat în voce. Nu furie. Nu iritare. Pur și simplu calm.
Tăcerea cuiva plictisit să fie drăguț cu toți, în afară de ea însăși.
„Am muncit douăzeci de ani”, a spus ea. „Am plătit ipoteca, mașina, hainele, frigiderul, cadourile… totul. V-am crescut, v-am ajutat. Dar niciunul dintre voi nu m-a întrebat vreodată: «Mamă, ce mai faci?»”
Nimeni nu a răspuns.
Andrei și-a coborât privirea.
„Eu… am crezut că e normal…”
„Nu e normal, Andrei”, a spus ea calm. „E confortabil.”
Era tensiune în bucătărie, dar și ceva care începea să se destrame. Un vechi obicei. O dependență.
Gabi a luat plicul și l-a pus în geantă.
„Plec mâine.”
Toată lumea a ridicat privirea.
„Unde?” a întrebat Marina.
„La țară. La bunica. Am vorbit deja.” Voi sta acolo o vreme. Poate o să găsesc ceva de făcut… sau poate o să mă odihnesc.
„Și noi?!” a izbucnit Cristina.
Gabi a zâmbit slab.
„Ești tânără. Poți.”
Andrei a făcut un pas spre ea.
„Mamă… stai puțin…”
Dar era prea târziu.
Pentru prima dată, nu s-a oprit.
Nu pentru că nu-i iubea.
Ci pentru că în sfârșit învățase să se iubească și pe sine.
A doua zi dimineață, și-a făcut calm o cafea. Fără griji, fără pretenții, fără reproșuri.
Și-a luat poșeta, a închis ușa și a plecat.
Soarele strălucea afară.
Pentru prima dată după ani de zile, nu mai simțea că fuge de ceva.
Simțea că merge… în propria ei direcție.
Și cumva, asta valora mai mult decât toți banii din lume.