Ana Maria Barnoschi vorbește deschis despre viața de cuplu și despre felul în care își echilibrează pasiunile personale cu ritmul căsniciei. Dincolo de aparițiile glam, în casa ei domină încrederea și un grad mare de libertate, iar micile dileme cotidiene – precum spațiul pentru haine – sunt tratate cu umor și pragmatism.
Într-o discuție relaxată, prezentatoarea își asumă fără rezerve pasiunea pentru modă și explică de ce garderoba continuă să crească. Ea spune că face periodic ordine, donează și vinde piese, dar recunoaște că impulsul de a cumpăra lucruri noi rămâne puternic.
Dressingul a cucerit casaÎntrebată cum gestionează „invazia” vestimentară, Barnoschi admite că a trecut de mult de limita obișnuită a unui șifonier. Își propune sesiuni regulate de triere, iar piesele care nu mai sunt purtate ajung fie la vânzare, fie la donații. Așa își face loc pentru noutăți, fără să renunțe la bucuria de a descoperi alte ținute.
„Da, chiar de curând am făcut un resale. Odată la ceva timp mai donez, mai schimb garderoba. Nu am unde să le pun și tot achiziționând se adună și trebuie să mai fac loc la altele.”
Glumind pe seama spațiului comun, vedeta povestește că a extins zona de depozitare până și în biroul soțului. Spune, în același timp, că nu are alte vicii – nu fumează și nu bea – iar moda este marea ei slăbiciune, asumată ca atare.
„A, nu, nu, nu întreba asta. Nu știu dacă mai are… nu prea mai are loc de mine. Aproape (râde – n.r.). Am ajuns să-mi pun hainele și în biroul lui. Mi-a luat un stender pe care mi-am pus haine și la el în birou pentru că mie nu-mi mai încap în șifonier. Nu am nicio dependență dacă mă întrebi. Nu fumez, nu consum alcool. În schimb, mi-aș cumpăra haine încontinuu. Asta e pasiunea mea.”
Iar când găsește un chilipir, nu ezită. Prețul nu e criteriul decisiv, ci plăcerea descoperirii.
„Nu, îmi cumpăr. Dacă găsesc ceva ce-mi place și costă 20 de lei, îmi iau. De ce să nu? Cum să ratez așa oportunitate?”
O căsnicie fără gelozieCapitolul vacanțe scoate la iveală dinamica dintre cei doi soți. Ana Maria plănuiește escapade, iar când programul lor nu se potrivește, nu e nicio dramă. Ea rămâne adepta explorării, fie în doi, fie alături de prieteni, cu aceeași încredere că parteneriatul funcționează fără tensiuni.
„Eu aș avea multe în plan. Momentan n-am cu cine. Am vorbit chiar astăzi, un pic cu el, și i-am zis că aș vrea să mergem în Bali, i-am propus un Bali… și să vedem dacă reușim să ajungem.”
Până se aliniază calendarele, își croiește drum către alte destinații, fără să transforme diferențele de program într-un obstacol.
„Între timp, plănuiesc o Madeira cu o prietenă și să văd…”
Întrebată direct despre posibile tensiuni sau gelozie, răspunsul este tranșant și sugerează o relație în care autonomia personală este respectată. Partenerul o susține să plece atunci când el nu poate, iar mesajul e clar: fiecare are libertatea de a se bucura de timp și experiențe, fără reproșuri.
„Nu, nu, chiar mă încurajează. Pentru că el de foarte multe ori nu merge și îmi zice, «nu pot, am treabă» și nu poate să plece. Decât să mă țină și pe mine legată aici, îmi zice, «da’ du-te tu, du-te!». Din punctul ăsta de vedere, da, sunt foarte norocoasă. Nici nu e gelos să-mi zică, «a, da’ de ce pleci, da’ cum să pleci, da’ fără mine», nu, nu.”
În această cheie, formula lor de cuplu e una simplă: sprijin, autonomie și o viață de zi cu zi în care micile plăceri – de la o rochie nouă la o escapadă – sunt asumate fără dramatism.
În apartament, stenderul din biroul soțului adună noile achiziții, iar în agenda Anei Maria se conturează direcții exotice precum Bali și Madeira, pe măsura energiei cu care își urmărește planurile.