În multe familii circulă ideea că, odată cu decesul soțului, soția primește tot. În realitate, regulile din Codul civil arată altfel.
De aici pornesc adesea neînțelegeri, procese și tensiuni care pot ajunge până la pierderea locuinței în care s-a trăit o viață întreagă. De aceea, e important să știm cum funcționează moștenirea legală atunci când nu există un testament.
Cum funcționează moștenirea legală în RomâniaMoștenirea legală împarte rudele defunctului în patru mari clase, stabilite în ordinea chemării la moștenire. Clasa I cuprinde descendenții (copiii, apoi nepoții și strănepoții). Clasa a II-a reunește părinții (ascendenți privilegiați) împreună cu frații și surorile, respectiv nepoții de frate sau soră (colaterali privilegiați). Clasa a III-a este formată din bunici și bunice (ascendenți ordinari). Clasa a IV-a include unchii, mătușile și verii primari (colaterali ordinari).
Soțul sau soția supraviețuitoare nu intră în niciuna dintre aceste clase, dar este chemat(ă) la moștenire împreună cu clasa care există la data decesului. Asta înseamnă că nu o înlătură și nici nu este înlăturat(ă) de rudele chemate prin lege.
Regula-cheie: soțul supraviețuitor vine la moștenire alături de clasa de rude existentă, nu în locul ei.
Cât primește soțul/soția când există copiiScenariul cel mai întâlnit este cel în care rămân în urmă soțul/soția și unul sau mai mulți copii. În această situație, cota soțului supraviețuitor este de 1/4, iar copiii împart restul de 3/4 în mod egal între ei.
Dacă există un singur copil, acesta va primi 3/4 din avere, iar soția/soțul 1/4. Cu doi copii, fiecare dintre ei primește 3/8, în timp ce soția/soțul rămâne la 1/4. La patru copii, fiecare copil ia 3/16; deși individual cota lor e mai mică decât a părintelui rămas în viață, împreună copiii dețin 3/4 din moștenire.
Un exemplu concret ajută la vizualizare: pentru un apartament evaluat la 200.000 de euro și doi copii, soția/soțul ar primi 50.000 de euro (1/4), iar fiecare copil 75.000 de euro (3/8 de fiecare). În practică, toți devin coproprietari ai imobilului, iar deciziile privind vânzarea sau ipotecarea se iau împreună, în funcție de cotele fiecăruia.
Mulți consideră că „soția rămâne cu casa” indiferent de situație. Regula de mai sus arată însă că, în lipsa unui testament, casa intră în masa succesorală și se împarte conform cotelor legale. Așadar, percepția că nevasta moștenește totul este eronată în scenariul obișnuit cu descendenți.
Atunci când nu există copii, dar trăiesc părinții defunctului, soțul/soția nu rămâne singur(ă) la moștenire, ci intră în concurs cu clasa a II-a (părinții, dar și frații și surorile). Cota se stabilește potrivit regulilor din Codul civil, repartizarea făcându-se între soțul supraviețuitor și rudele din această clasă, în funcție de situația concretă a familiei. Ideea esențială rămâne aceeași: soțul supraviețuitor nu preia de unul singur întreaga avere atunci când există moștenitori legali chemați la succesiune.
În lipsa copiilor și a părinților, chemarea la moștenire se deplasează către clasele următoare (bunici, apoi unchi, mătuși, veri primari), iar soțul/soția rămâne în continuare în concurs cu aceștia. Proporțiile se determină după regulile aplicabile fiecărei situații concrete, însă principiul coproprietății după deces se menține până când masa succesorală se împarte prin acord sau pe cale succesoral-notarială.
Pentru a înțelege cum se reflectă procentele în viața de zi cu zi, imaginați-vă o familie cu trei copii și o casă evaluată la 150.000 de euro. Soția/soțul ar avea 1/4 (37.500 euro), iar fiecare copil câte 1/4 din 3/4, adică 1/4 × 3/4 = 3/16 (28.125 euro). Chiar dacă părțile copiilor par mai mici luate individual, împreună ei dețin porțiunea majoritară a patrimoniului, ceea ce explică de ce deciziile legate de locuință trebuie luate în comun.