Maria Constantin a vorbit recent despre relația apropiată pe care a avut-o cu Silviu Prigoană, omul care i-a fost naș și sprijin în carieră. Artista a rememorat, cu vizibilă emoție, momentele trăite alături de el și impactul dispariției sale asupra ei.
Legătura cu nașul ei și vestea care a doborât-oPotrivit mărturiilor artistei, pierderea a venit brusc: Silviu Prigoană a încetat din viață la 60 de ani, pe 12 noiembrie 2024, în urma unui atac de cord. Maria a descris momentul în care a aflat vestea ca pe un șoc: s-a simțit „împietrită”, cu greu putând să accepte că un om pe care îl vedea mereu plin de energie nu mai este. Pentru ea, nașul nu era doar o rudă spirituală, ci și un mentor care îi dădea încredere și direcție.
Artista a explicat, în același context, că nu a fost prezentă la înmormântare. Ea a ales să vorbească mai ales despre apropierea lor, despre felul în care l-a cunoscut dincolo de aparițiile publice și despre dificultatea de a gestiona, la cald, vestea dispariției. În declarațiile ei, accentul a rămas pe relația personală și pe respectul față de memoria lui.
Amintiri din cercul său privatVorbind despre viața din spatele camerelor, Maria a evocat felul în care omul de afaceri organiza întâlniri discrete, cu invitați atent selectați. Atmosfera era una rezervată, iar accesul nu era la liber. Printre cei prezenți la astfel de seri se numărau oameni din profesii variate și nume cunoscute din televiziune.
„Erau tot felul de medici, specialiști, nu vă închipuiți că intra oricine. Regretatul Marcel Toader…”
Artista a amintit și de prezența lui „Teo” la acele evenimente private, subliniind că întâlnirile aveau un caracter select și o rigoare aparte. Aceste detalii, spune ea, vorbesc despre standardele pe care Silviu Prigoană le impunea în jurul său și despre felul în care își proteja intimitatea.
În plus, Maria a rememorat modul în care nașul ei se mândrea cu parcursul său profesional, apreciind efortul și disciplina de care a dat dovadă. În ochii artistei, el rămâne figura care i-a oferit validare și a încurajat-o să își susțină vocea și valorile, inclusiv atunci când scena părea neprietenoasă.
Din relatările sale reiese un portret al unui om exigent, discret, dar generos cu cei apropiați: întâlniri restrânse, conversații lungi, invitați aleși pe sprânceană și o atenție constantă pentru detaliu. Așa se conturează, dincolo de lumina reflectoarelor, lumea în care Maria Constantin l-a cunoscut pe nașul ei.