Pentru credincioșii pe care i-a slujit cu răbdare și discreție, pierderea este cu atât mai grea cu cât părintele era perceput drept un sprijin constant, un om al echilibrului și al cuvântului așezat.
Numeroși enoriași au evocat în aceste ore felul în care i-a însoțit în momentele complicate ale vieții. Nu era pentru ei doar un preot, ci un sfătuitor apropiat, atent la suferințele comunității și prezent acolo unde era nevoie. Mărturiile vorbesc despre o modestie firească, dublată de o apropiere reală de oameni, calități care au întărit încrederea dintre păstor și credincioși.
Mesajul transmis de Episcopia TulciiInstituția eparhială a comunicat oficial trecerea sa la Domnul, subliniind dăruirea cu care a slujit Biserica și comunitatea. Anunțul, făcut public și în mediul online, a fost primit cu adâncă emoție și recunoștință de către cei care l-au cunoscut și i-au urmat îndemnurile.
„A trecut la Domnul în data de 21 aprilie 2026. A fost un slujitor devotat al Bisericii, un păstor jertfelnic și un sprijin pentru toți cei care l-au cunoscut. Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să-l odihnească în lumina și pacea Împărăției Sale și să mângâie inimile îndurerate ale celor rămași. Veșnica lui pomenire!”
În rândurile clerului local, părintele Trofin este amintit pentru tactul său pastoral și pentru grija acordată fiecărei familii. Cuvintele elogioase reflectă imaginea unui slujitor care a pus lucrarea pastorală înaintea propriei persoane, rămânând discret și cuviincios.
Parcursul preotului și lucrarea pastoralăFormarea sa a început la Seminarul „Sf. Ioan Casian” din Tulcea, a continuat la Facultatea de Teologie din București și a fost consolidată la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Această pregătire temeinică a fost dublată de o practică pastorală atentă și răbdătoare, orientată către nevoile reale ale oamenilor.
Hirotonit în 2002, părintele Liviu Gabriel Trofin a primit misiunea de a sluji în parohia din Plopu, unde a devenit, în timp, un punct de referință pentru credincioși. Mulți dintre cei care l-au întâlnit vorbesc despre simplitatea gesturilor și despre respectul pe care îl arăta fiecăruia, indiferent de vârstă sau poziție socială.
În comunitate, numele său s-a legat de fapte discrete, dar durabile: vizite la bolnavi, încurajări pentru tineri, cuvinte de mângâiere pentru familiile încercate. Era preotul care, de multe ori, rămânea ultimul după slujbă, pentru a asculta și a căuta soluții împreună cu oamenii. Astfel, încrederea s-a construit firesc, zi de zi, din lucruri mici, dar importante.
După anunțul trecerii sale la Domnul, numeroase mesaje de compasiune au circulat în rândul credincioșilor. Oameni care l-au cunoscut direct sau i-au urmărit slujirea au transmis gânduri de mângâiere familiei și comunității, amintind chipul său blând și cuvântul cumpănit. În aceste zile, parohiile din împrejurimi își amintesc cu recunoștință de colaborările avute și de felul în care părintele a știut să adune în jurul său oameni diferiți, dar uniți în credință.
Rugăciunile pentru odihna sa se împletesc cu nenumărate amintiri despre anii de slujire. În locurile în care a pășit, în Plopu și în întreaga eparhie, rămâne vie imaginea unui preot care a ales să fie, înainte de toate, aproape de oameni. Mesajele de susținere continuă să vină din partea celor care i-au cunoscut lucrarea și care păstrează, acum, în inimă, îndemnurile sale la nădejde și cumpătare.