Plec la una mai tânără

Marina a lăsat paharul jos cu grijă, ca și cum zgomotul ar fi putut sparge ceva fragil din aer. A inspirat adânc. Nu tremura. Asta l-a surprins chiar și pe ea.

— Bine, Victor, a spus calm. Atunci hai să vorbim pe bune.

Galina a strâmbat din nas. Jana și-a ridicat pentru o clipă ochii din telefon.

— Apartamentul despre care vorbești… nu e al tău.

Victor a zâmbit superior, convins că urmează o scenă jalnică.

— Marina, te rog… nu acum.

— Ba tocmai acum, a continuat ea, tot pe același ton liniștit. Apartamentul e pe numele meu. Luat înainte de căsătorie. Cu banii mei.

S-a făcut din nou liniște.

— Cum adică ai tăi? a izbucnit Galina.

Marina s-a întors spre ea.

— Din salariul meu, din munca mea, din nopțile în care el „era la ședințe”.

Victor a înghețat.

— Firma… a continuat Marina, privind direct la el. Firma nu e nici ea a ta. E pe numele meu. Pentru că la bancă nu ți-au dat credit, ți-amintești?

Jana a lăsat telefonul jos.

— Conturile… a spus Marina, ridicând ușor din umeri. Sunt comune, dar mâine dimineață le blochez. Legal.

Victor a făcut un pas în față.

— Ce jocuri faci?

Marina a zâmbit. Pentru prima dată în seara aia.

— Niciun joc. Doar adevărul. Tu n-ai construit nimic singur. Eu am fost fundația. Eu am semnat. Eu am garantat. Eu am plătit când „afacerile” tale erau pe minus.

Galina s-a ridicat brusc.

— Minți!

Marina a scos din geantă un dosar subțire. L-a pus pe masă.

— Acte. Contracte. Extrase. Tot.

Victor s-a uitat în jur. Nimeni nu-l mai admira. Nimeni nu-l mai susținea.

— Și Bali? a murmurat el.

— Bali e frumos, a spus Marina. Dar scump. Și fără bani… e doar o poză pe Instagram.

S-a îndreptat spre cuier, și-a luat geanta și paltonul.

— Divorțul îl depun eu. Mâine. Tu ai două săptămâni să-ți cauți unde să stai.

A deschis ușa.

— Și, Victor… tânăra aia o să plece prima. Pentru că n-ai nimic de oferit, fără mine.

Ușa s-a închis încet.

În apartament a rămas miros de rață rece, parfum greu și un bărbat golit de putere.

Marina a coborât scările, simțind pentru prima dată după mulți ani că respiră liber.

Afară era seară, Bucureștiul zumzăia, iar viața ei abia începea.