Ce se pregătește pentru 2026 (și de ce îți poate strica planurile)Pe masa decidenților a ajuns un proiect legislativ care, dacă trece de toate etapele, poate schimba din temelii felul în care românii își construiesc „mini-vacanțele” și pauzele de respiro din timpul anului. Nu vorbim despre o ajustare de detaliu, ci despre o reașezare care ar putea lovi fix în acele perioade în care, până acum, mulți își sincronizau concediile, planurile de familie sau pur și simplu zilele de recuperare după perioade aglomerate.
Deocamdată, totul stă sub semnul unui cuvânt care schimbă radical miza: dacă. Modificările ar urma să se aplice doar în cazul în care actul normativ este adoptat, în forma finală. Iar aici apare primul punct de tensiune: lumea își face deja calcule, în timp ce companiile se uită la planificare și la costuri, iar instituțiile publice la continuitatea activității.
Ideea principală a proiectului: un calendar cu mai puține zile nelucrătoare, construit astfel încât să reducă perioadele în care activitatea se fragmentează. Inițiatorii vorbesc despre o tăiere consistentă: mai multe sărbători ar ieși din lista zilelor libere plătite, iar în schimb ar apărea o singură zi nouă, cu o semnificație socială clară.
În viața reală, efectul se traduce simplu: mai puține ferestre perfecte pentru „punte”, mai puține weekenduri prelungite „din două mișcări”, și un alt tip de ritm în primele luni ale anului și spre final. Pentru unii, e un semnal de disciplină; pentru alții, e o tăiere directă din spațiul personal, chiar dacă pe hârtie rămân suficient de multe zile de sărbătoare.
De ce inițiatorii spun că e nevoie de schimbareArgumentul împins în față este productivitatea: susținătorii proiectului spun că prea multe opriri „rup” fluxul de lucru, încurcă termenele și scumpesc activitatea. În special în sectoarele în care turele, livrările sau serviciile depind de sincronizare fină, orice zi liberă în plus poate însemna reprogramări, înlocuiri și recuperări în săptămânile următoare.
„Frecvența liberelor legale «sparge» fluxul de lucru, complică planificarea și generează costuri suplimentare.”
Din această perspectivă, proiectul este prezentat ca o formă de „netezire” a anului de muncă: mai puține întreruperi, mai puțină improvizație în planificarea proiectelor, mai puține zile în care se muncește pe avarie. Inițiatorii vor să reducă inclusiv episoadele clasice în care apar blocaje în lanț: un departament e liber, altul încearcă să țină lucrurile în picioare, iar restul pieței funcționează la capacitate redusă.
Pe partea cealaltă, pentru angajați miza e imediată și personală: calendarul „scurtat” înseamnă planuri de vacanță refăcute din temelii, mai puține ocazii de a lipi concediul de sărbători și, în unele familii, o reorganizare a întregii logistici. În paralel, în mediul educațional și în viața de zi cu zi, mai puține zile nelucrătoare pot aduce stabilitate în program, dar și sentimentul că dispar momentele tradiționale care „marcau” anul.
Tot proiectul vine însă cu un detaliu pe care inițiatorii îl folosesc ca echilibru: o zi nouă, gândită nu ca prilej de celebrare, ci ca semnal public. În viziunea lor, ea ar trebui să împingă oamenii spre informare, prevenție și depistare timpurie, iar angajatorii și instituțiile ar putea transforma data într-un punct de pornire pentru campanii și acțiuni concrete.
În spatele acestor idei stă o realitate pragmatică: dacă schimbarea intră în vigoare, fiecare organizație va trebui să-și refacă reperele interne — de la pontaje și proceduri pentru munca în zile de sărbătoare, până la comunicarea către angajați și recalibrarea proiectelor. Iar pentru oameni, detaliul aparent birocratic poate deveni brusc foarte personal: programări mutate, rezervări schimbate, concedii refăcute.
Ceea ce propune concret proiectul pentru 2026 este reducerea numărului de libere legale de la 17 la 12, prin eliminarea a șase date: 6 ianuarie (Boboteaza), 7 ianuarie (Sfântul Ioan Botezătorul), 24 ianuarie (Ziua Unirii Principatelor Române), Vinerea Mare (ultima vineri înainte de Paște), 1 iunie (Ziua Copilului) și 30 noiembrie (Sfântul Andrei); în schimb, se introduce o zi nouă nelucrătoare: 4 februarie – Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului.