retelemele

Zborul a durat aproape o oră, iar de sus lumea părea desprinsă dintr-o altă viață. Sub el se întindeau câmpuri ude, fâșii lungi de porumb și pajiști care nu păreau să se mai termine. Ion privea pe geamul elicopterului cu un amestec de uimire și neliniște. Nu mai părăsise niciodată satul decât pentru drumuri scurte … Read more

— Da, e liber, răspunse Nadia, fără grabă, ridicând ochii din ceea ce făcea. Bărbatul se așeză și îi oferi un zâmbet politicos, relaxat. — Mă numesc Andrei, spuse el. — Am venit pe cont propriu. Colegii mei sunt puțin… mai zgomotoși. — Nadia, răspunse ea simplu. De data asta, nu și-a mai coborât privirea, … Read more

Ușa a fost deschisă de o femeie în vârstă, cu părul alb strâns la ceafă și o privire care părea blândă, dar purta oboseala anilor. — Cu ce vă pot ajuta? întrebă ea calm, studiindu-mă cu atenție. — Bună ziua… sunt Andrei. Cred că tatăl meu m-a îndrumat spre dumneavoastră, am răspuns nesigur, arătând spre … Read more

Au trecut patru săptămâni fără ca Anca să lase pe cineva să-i citească durerea. În fiecare dimineață își urma același ritual: cafeaua băută în liniștea apartamentului modest din Drumul Taberei, apoi drumul spre școala copilului și câteva schimburi de replici banale cu vecinii. Din exterior, viața ei părea neschimbată. În realitate, în culise, se desfășura … Read more

În noaptea aceea, Bianca nu a închis un ochi. A rămas în biroul tatălui ei, cu luminile stinse, privind orașul întins sub ea ca o hartă rece. Telefonul îi era strâns în palmă, iar înregistrarea rula iar și iar, până când fiecare cuvânt se transforma din durere în ceva mai periculos. Nu mai era tristețe. … Read more

Irina a ajuns acasă aproape de miezul nopții. Cartierul era liniștit, iar luminile vilei erau încă aprinse, aruncând o strălucire caldă peste grădină. A tras valiza după ea și a zâmbit obosită, bucuroasă că revenea, în sfârșit, acasă. Dar în clipa în care a atins poarta, ușa din spate s-a deschis brusc. Maria a ieșit … Read more

— Irina, tortul e chiar bun, nu zic nu. Dar poate data viitoare pui mai puțină cremă pe prăjituri și mai puțină… pe tine, — a râs Dănuț, întorcându-se imediat spre invitați. — Așa e Irina noastră, iubește dulciurile. Se vede de la o poștă. A dat ușor cu palma peste umărul meu, ca și … Read more

Dimineața s-a strecurat în cameră fără zgomot, prin perdelele albe care se mișcau ușor în curentul rece al aerului condiționat. Pentru câteva clipe am rămas nemișcată, fără să înțeleg unde mă aflu. Apoi corpul mi-a amintit imediat: șoldul înțepenit, spatele dureros, o oboseală adâncă în oase. Am încercat să mă ridic și am scos un … Read more

Ioana simțea cum aerul din cameră devenea tot mai greu cu fiecare respirație. Lumina era slabă, aruncată de câteva veioze vechi, iar încăperea uriașă în care ar fi trebuit să înceapă noaptea nunții părea abandonată. Nu existau flori, nu existau decorațiuni, nici măcar urmă de romantismul pe care și-l imaginase. Doar liniște. Și un bărbat … Read more

Drumul până la mașină a fost scurt, dar fiecare pas a părut altfel. Nu mai era graba de dinainte. Nu mai era nodul ăla permanent în stomac, care mă făcea să verific mereu telefonul, să mă întreb ce am făcut greșit, ce trebuia reparat, ce trebuia „salvat”. Acum era doar liniște. Când am ajuns la … Read more