Lumea artistică din România este din nou în doliu, deși de această dată nu este vorba despre dispariția unei vedete cunoscute, ci despre pierderea unei figuri esențiale din umbra scenei: doamna Lucica B., profesoara de actorie din liceu a actriței Doinița Oancea, o femeie care i-a marcat definitiv destinul și i-a insuflat încrederea de care avea nevoie pentru a deveni ceea ce este azi.
Actrița a transmis un mesaj tulburător pe rețelele sociale, în care și-a exprimat profunda durere în urma morții celei care i-a fost mentor, sprijin moral și, în multe privințe, o mamă simbolică. Reacția publicului nu a întârziat să apară, iar zeci de artiști și mii de fani s-au alăturat omagiului, transformând momentul într-un adevărat val de recunoștință pentru oamenii care formează, din umbră, caractere și talente.
Doinița Oancea :„Fără ea, poate că n-aș fi urcat niciodată pe o scenă…”
„Doamna Lucica nu era doar o profesoară. Era omul care îți vedea sufletul. Care nu te lăsa să renunți, nici când tu nu mai credeai în tine. Mi-a fost ca o mamă în anii grei de liceu. Azi am pierdut un far… un reper. Nici nu știu cum să spun cât doare…” – a scris Doinița alături de o fotografie alb-negru, în care privește spre o scenă goală, în semn de respect.
Doinița Oancea „Când toți râdeau de mine, ea mi-a zis: ‘Ești specială. O să vezi…’”
Doinița a povestit că în adolescență s-a confruntat cu dificultăți emoționale, nesiguranță legată de aspectul fizic și multe episoade de bullying din partea colegilor. În acele momente, doamna Lucica a fost singura persoană care a văzut în ea mai mult decât o tânără timidă: a văzut potențial, emoție, intensitate.
„Aveam o voce timidă și nu mă simțeam frumoasă. Ea mi-a pus un monolog în mână și mi-a zis: ‘Tu ai ceva. O lumină care se vede doar când plângi.’ Din acel moment, mi-a schimbat viața.”
Într-o lume în care se pune adesea accent pe imagine, doamna Lucica a reușit să o facă pe Doinița să înțeleagă că forța ei stă în emoție, în autenticitate. Lecția aceasta a devenit fundamentul carierei sale.
Omagii în orașul natal: „A fost o regizoare de suflete”
Profesoara se retrăsese din activitate de câțiva ani, locuind într-un orășel liniștit din sudul țării, unde se ocupa de grădină și scria poezii într-un caiet vechi. A refuzat mereu reflectoarele, dar a rămas mereu prezentă în inimile elevilor ei.
Ceremonia de înmormântare a avut loc la Căminul Cultural din Giurgiu, locul în care Lucica B. montase zeci de spectacole de teatru pentru elevi. Pe scările clădirii au fost depuse buchete de flori, iar foști elevi au ținut momente de reculegere. O fotografie mare, înrămată, cu zâmbetul cald al profesoarei a fost expusă în foaier, înconjurată de lumânări.
Reacții emoționante din lumea artistică
După mesajul actriței, mai mulți colegi de scenă au simțit nevoia să intervină public. Printre cei care au reacționat s-au numărat:
-
Mihai Călin: „Un om care formează caractere nu moare niciodată. Am avut și eu o astfel de profesoară. Fără ea, aș fi fost un alt om.”
-
Andreea Bibiri: „Fără astfel de profesori, România nu ar mai avea actori adevărați. Într-o lume în care totul e pe fugă, ei ne învață să respirăm profund.”
-
Tania Popa: „Am citit și am plâns. Parcă a murit și o părticică din noi toți, cei care am fost crescuți pe scenă de niște magicieni tăcuți.”
Doinița Oancea : „Îți datorez tot ce sunt azi”
În finalul mesajului, Doinița Oancea a lăsat o lecție puternică:
„Mă doare. Și mi-e ciudă că nu i-am spus de ajuns cât o iubesc. Dacă pot da un sfat celor care citesc: spuneți-le celor care v-au format cât de mult au contat. Mâine poate fi prea târziu…”
O amintire vie într-o lume grăbită
Astfel de povești, deși aparent simple, ne aduc aminte cât de mult contează oamenii care aleg să dăruiască din timp, din energie și din suflet pentru a forma alte suflete. Într-o lume în care reflectoarele sunt rezervate celor din fața scenei, poate e momentul să ne plecăm frunțile și în fața celor care ne-au pus pentru prima dată în lumina lor.