Într-un colț liniștit al României, în satul Brebu din județul Buzău, viața curgea lent, neschimbată de zeci de ani. Asta până într-o dimineață senină de mai, când o întâmplare neobișnuită a zguduit întreaga comunitate.
Tanti Florica, o bătrânică de 82 de ani, cunoscută pentru credința ei și pentru vorbele cu duh, s-a dus să caute apă la o fântână veche, abandonată de zeci de ani. „Mi-a fost sete și n-am vrut să deranjez pe nimeni,” a spus ea mai târziu. Dar în clipa în care a privit în adâncurile fântânii, a scăpat găleata și a început să plângă, spunând doar atât: „Maica Domnului…”
În apă, reflectat clar, fără vreo explicație logică, se vedea chipul unei femei necunoscute, cu trăsături blânde, ținând un prunc în brațe. Chipul era luminos, ca o icoană vie. Ce era și mai straniu – imaginea nu dispărea, indiferent de unghiul din care o priveai.
Vestea s-a răspândit rapid. În doar câteva ore, sătenii s-au adunat în jurul fântânii, făcându-și cruce, rugându-se și povestind că „acolo s-a întâmplat ceva sfânt”. Mulți au început să creadă că e un semn divin, o apariție. A fost chemat preotul satului, care a confirmat că nu mai văzuse așa ceva în viața lui.
Dar minunea nu s-a oprit aici.
A doua zi, o familie a venit cu băiețelul lor de 6 ani, David, mut din naștere. L-au apropiat cu teamă și speranță de marginea fântânii, rugându-se cu lacrimi în ochi. Într-un moment de liniște deplină, copilul a rostit clar și limpede un singur cuvânt: „Mamă.”
Oamenii au izbucnit în plâns. Unii au căzut în genunchi. De atunci, satul Brebu a devenit loc de pelerinaj. Fântâna a fost împrejmuită, iar autoritățile au început să investigheze „fenomenul”. Dar pentru cei care au fost acolo, explicațiile nu mai contează: ei știu ce au simțit, și mai ales ce au văzut.
