Ce religie avea Mircea Diaconu. Ce spunea despre Dumnezeu Nu e ceva spectaculos nu e

Mircea Diaconu, unul dintre cei mai emblematici actori ai teatrului și cinematografiei românești, s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani, după o luptă grea cu cancerul de colon. Actorul, cunoscut pentru cariera sa impresionantă și pentru integritatea sa, a fost, de asemenea, un om de credință, oferind adesea perspective sincere despre relația sa cu divinitatea.

Într-un interviu recent în cadrul podcastului „ALTCEVA”, găzduit de Adrian Artene, Mircea Diaconu a vorbit despre spiritualitatea sa și despre felul în care se raporta la Dumnezeu.

„Eu nu-i cer nimic lui Dumnezeu,” spunea actorul, explicând că rugăciunea pentru el însemna mai degrabă o conexiune spirituală profundă, decât o listă de cerințe. „Mă rog să mă protejeze, să mă înțeleagă. Nu mă duc cu interese, să cer ceva în schimb. E o relație bazată pe respect, nu pe frică.”

De asemenea, actorul a povestit o lecție transmisă de bunica sa, care a influențat profund filosofia sa de viață: „Mi-a spus că trebuie să trăiesc așa încât să fiu plăcut lui Dumnezeu. Și asta încerc să fac.”

Mircea Diaconu a lăsat în urmă o moștenire artistică inegalabilă, atât pe scena teatrului, cât și pe marele ecran. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără „Filantropica”, „Buletin de București”, „Asfalt Tango” și „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”.

Pe lângă rolurile sale din cinematografie, a fost o prezență constantă pe scena Teatrului Bulandra, unde a debutat în 1970. Pasiunea sa pentru artă a fost completată de o implicare activă în literatură, actorul publicând volume apreciate precum „Șugubina” și „La noi, când vine iarna”.

Mircea Diaconu urma să împlinească 75 de ani pe 24 decembrie, dar soarta nu i-a permis să sărbătorească această zi alături de cei dragi. Trupul său va fi depus la Teatrul Nottara, oferind publicului și colegilor de breaslă ocazia de a-i aduce un ultim omagiu, iar înmormântarea va avea loc la cimitirul din Săftica.

De-a lungul vieții, Mircea Diaconu a fost mai mult decât un artist. A fost un om care a inspirat prin gândurile, cuvintele și alegerile sale. Indiferent de dificultățile întâlnite, fie în plan personal, fie în carieră, el a rămas fidel valorilor sale și a oferit lumii o moștenire culturală și spirituală de neuitat.

Lumea artistică îi va simți lipsa, dar memoria sa va rămâne vie prin creațiile sale și prin impactul pe care l-a avut asupra celor care l-au cunoscut sau i-au admirat munca. Drum lin, maestre!