Pentru colegi și foști elevi, ea a însemnat o prezență sobră, discretă și esențială în ritmul de zi cu zi al școlii, un reper profesional și uman.
Mărturiile celor care au lucrat și au învățat alături de dânsa conturează figura unei profesoare riguroase, dar calde, capabile să explice pe înțelesul tuturor mecanismele unei reacții și rostul fiecărei etape din laborator. În mesaje transmise în comunitatea liceului, numele său revine cu ideea de exemplu și „prezență caldă”, iar ecoul generat de plecarea sa amintește cât de mult poate însemna un profesor atunci când își pune întreaga energie în formarea elevilor.
Cine a fost profesoara Dan ValeriaCadru didactic apreciat la Colegiul Național „Grigore Ghica” din Dorohoi, Dan Valeria a predat ani la rând chimie, construind cu răbdare o cultură a atenției la detaliu și a lucrului corect. Îmbina rigoarea măsurii cu apropierea de elev, îmbărbătându-i când aveau nevoie și cerând, în același timp, standarde înalte. Vocație, respect pentru muncă și echilibru în evaluare – acestea sunt trăsăturile pe care colegii le evocă cel mai des.
Dincolo de rezultate, amprenta ei a fost una de atitudine: curiozitate autentică, seriozitate și bucuria de a descoperi. Pentru mulți tineri, orele sale au fost întâlnirea cu metoda științifică – planificarea pașilor, verificarea ipotezelor, discuția în echipă. Nu de puține ori, foști elevi rezumă experiența printr-o frază care a circulat din generație în generație: „la care își era drag să mergi la oră”.
Mesajul colegilor de la Colegiul Național „Grigore Ghica”Colectivul liceului a transmis un mesaj care surprinde atât dimensiunea profesională, cât și pe cea umană a profesoarei dispărute.
„Doamna profesoară Dan Valeria a fost, pentru generații întregi de elevi, mult mai mult decât un profesor de chimie. A fost un îndrumător, un model şi o prezență caldă în viața şcolii noastre. Cu o vocație pedagogică autentică, a ştiut să transforme rigoarea ştiinței în pasiune, să aprindă curiozitatea minților tinere şi să formeze caractere drepte. Colegii o vor păstra în amintire ca pe o ființă de o integritate desăvârşită, mereu dispusă să ofere un sfat, un cuvânt de îmbărbătare sau un zâmbet cald.Prezența sa în colectivul nostru a fost un privilegiu. Numele doamnei profesoare Dan Valeria va rămâne viu în amintirea tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască — elevi, colegi, părinți. Lumina pe care a aprins-o în sufletele celor din jur nu se va stinge”.
În spatele acestor cuvinte se află miile de minute petrecute la catedră și în laborator, unde profesoara obișnuia să explice încă o dată ceea ce părea dificil, până când ideea devenea limpede. Elevii își amintesc că îi încuraja să caute logica din spatele formulelor și că nota cu dreptate, încurajând perseverența. Mulți spun că i-a învățat, pur și simplu, „cum să înveți”.
Pierderea se simte atât în rândul cadrelor didactice, cât și printre cei care i-au fost elevi. Oameni diferiți, generații diferite, aceeași amintire: ore în care ecuațiile chimice prindeau sens și deveneau instrumente, nu obstacole; reguli transformate în deprinderi sigure; entuziasm pentru lucrul bine făcut. Din vorbele celor care au cunoscut-o reiese un portret coerent – severitate când era cazul, blândețe atunci când un cuvânt bun putea schimba direcția unui parcurs școlar.
În sălile și pe holurile școlii, numele Dan Valeria este rostit cu respect și cu acel ton aparte rezervat profesorilor care au schimbat destine. Ecoul muncii sale rămâne în caietele elevilor, în laboratoarele ordonate și în obiceiul de a pune întrebări înainte de a trage concluzii, o moștenire profesională și umană care continuă să circule firesc între catedră și bancă.