După formare, el trece în sânge, unde este filtrat de rinichi și, în mod obișnuit, eliminat prin urină astfel încât uricemia să rămână în limite normale.
Ce este acidul uric și cum este eliminatÎn condiții fiziologice, organismul menține un echilibru fin între producția și excreția de acid uric. Când rinichii nu mai pot elimina suficient – de pildă în boli renale, în anumite afecțiuni hematologice, în tulburări enzimatice ereditare, în timpul tratamentului cu glucocorticoizi, în toxemia gravidică sau în intoxicația cu plumb – nivelul seric crește. Această stare poartă numele de hiperuricemie.
Excesul de acid uric poate forma microcristale de urat care se depun în articulații, declanșând guta, ori pot încărca aparatul renal, favorizând apariția litiazei urinare (pietre la rinichi). Guta este o formă de artrită ce provoacă inflamație și durere intensă, mai ales la nivelul picioarelor și al degetului mare.
O altă situație frecventă în care uricemia crește este moartea accelerată a celulelor, cum se întâmplă în unele tipuri de cancer sau sub efectul chimioterapiei/radioterapiei; produșii de degradare se adună rapid și urină nu îi mai poate elimina eficient.
Când nivelul crește: simptome, riscuri și cauzeNu toate persoanele cu hiperuricemie au simptome. Totuși, valorile mari se asociază cu atacuri de gută sau cu calculi renali. La polul opus, uricemia prea mică poate semnala boli hepatice sau renale și apare, între altele, în sindromul Fanconi.
„Cristalele de urat pot irita sinoviala și declanșa inflamație acută, episodică, caracteristică gutei.”
Cum se face testul de sânge
Analiza presupune recoltarea unei mostre de sânge venos. În mod obișnuit, se aplică un garou pe braț pentru a evidenția vena, zona se dezinfectează cu alcool, iar un ac steril este introdus scurt pentru a colecta sângele într-un recipient special. După îndepărtarea acului, se eliberează garoul și se comprimă locul puncției cu tifon; la nevoie se aplică un bandaj.
Când ți se recomandă analiza
Medicul poate solicita dozarea acidului uric pentru a: monitoriza și diagnostica guta; urmări pacienții care fac chimioterapie sau radioterapie; evalua funcția renală după traumatisme; identifica cauza pietrelor la rinichi sau investiga boli renale. Testul este util dacă ai dureri și umflarea articulațiilor, dacă urmezi ori urmează să începi tratament oncologic, dacă ai episoade repetate de calculi sau un diagnostic anterior de gută.
Valori orientative (serice) ale acidului uric
Femei: 2,4–6,0 mg/dlBărbați: 3,4–7,0 mg/dlCopii: 2,0–5,5 mg/dl
Ce poate ridica uricemia
Factori frecvenți implicați în niveluri crescute includ: diureticele; consumul excesiv de alcool; predispoziția genetică; hipotiroidismul; medicamente imunosupresoare; niacina (vitamina B3); obezitatea; psoriazisul; insuficiența renală; sindromul de liză tumorală. Contribuie și o dietă bogată în purine, precum: ficat, carne de vânat, anșoa, sardine, sosuri/zeamă grasă din carne, fasole uscată și mazăre, ciuperci.
Important: Unii pacienți au valori mari fără manifestări imediate, însă depunerile de cristale pot evolua în timp. Dacă apar episoade de durere articulară bruscă, roșeață și căldură locală, solicită evaluare medicală – poate fi vorba de un atac de gută. În cazul tratamentelor oncologice, monitorizarea periodică a acidului uric ajută la prevenirea complicațiilor legate de liza tumorală.