Ținta declarată: instalarea grabnică a unui executiv care să treacă de votul Legislativului și să pună capăt crizei politice.
Negocieri discrete și mesajele transmiseInformațiile apărute pe surse vorbesc despre mai multe runde de discuții purtate între Nicușor Dan și reprezentanți din PSD și PNL. Deși schimburile ar fi fost intense, încă nu există un acord solid care să deblocheze situația. Canalele de dialog rămân deschise, iar formatul se lărgește pentru a-i include pe Kelemen Hunor (UDMR) și Dominic Fritz (USR). În paralel, contactele cu alți actori parlamentari continuă, cu miza de a aduna suficiente voturi pentru o formulă guvernamentală viabilă.
În centrul discuțiilor a apărut numele lui Eugen Tomac, prezentat drept variantă de premier. Susținătorii opțiunii invocă experiența sa politică, profilul pro-european și posibilitatea de a coagula sprijin din mai multe zone. Există însă rezerve: partidul pe care îl conduce nu se regăsește în actualul Parlament, ceea ce complică aritmetica unei susțineri explicite. Dincolo de profilul persoanei, numărătoarea voturilor și tensiunile dintre partide rămân obstacolele-cheie.
„nu suntem de acord”
Acesta pare a fi, în culise, mesajul care blochează multe trasee. PNL și USR resping explicit intrarea într-o formulă de guvernare alături de PSD, ceea ce obligă Cotroceniul să caute o soluție de echilibru între tabere. Potrivit scenariului preferat de președinție, consultările oficiale ar fi convocate doar când în spatele ușilor închise se conturează deja o majoritate cu șanse reale.
Două scenarii pentru noul executivNegocierile ar fi ajuns într-un punct în care se discută două piste majore, fiecare cu beneficii și riscuri:
1) Guvern tehnocrat condus de Eugen Tomac. Partidele ar acorda susținere parlamentară, fără a revendica automat portofoliile-cheie. În schimb, și-ar putea plasa oameni în eșaloanele doi și trei sau în instituții subordonate. Suporterii formulei văd în aceasta o soluție de stabilizare, în care accentul cade pe competență administrativă și pe reducerea conflictelor directe.
2) Guvern politic, în care partidele intră cu miniștri de linie. Chiar și așa, premierul ar putea propune miniștri tehnocrați pe domenii sensibile. Avantajul ar fi asumarea deschisă a reformelor, însă riscurile țin de negocieri dure pentru portofolii și de fragilitatea unei coaliții între actori care își mențin public liniile roșii.
Ambele scenarii sunt frânate de veto-uri reciproce și de dorința fiecărui partid de a-și conserva influența. Chiar dacă nu toate refuzurile sunt anunțate public, în discuțiile informale formula care revine frecvent rămâne „nu suntem de acord”.
Strategia atribuită președinției este una în etape: întâi se construiește, discret, o majoritate; dacă cifrele se confirmă, urmează consultările oficiale la Cotroceni, apoi trimiterea rapidă în Parlament a listei de miniștri și a programului de guvernare. Ținta declarată este viteză procedurală, pentru a limita costurile politice ale prelungirii blocajului.
În acest moment, Eugen Tomac rămâne numele central vehiculat, însă arhitectura puterii din jurul său nu este bătută în cuie. Evoluția depinde de ritmul compromisurilor, de disponibilitatea partidelor de a ceda poziții și de felul în care vor fi împărțite portofoliile considerate „tehnice”.
În următoarele ore și zile, negocierile sunt așteptate să continue într-un format extins; fiecare ajustare de poziție poate schimba balanța în favoarea uneia dintre formulele de guvern, fie ea tehnocrată sau cu profil politic, cu Eugen Tomac păstrat ca variantă pivot.